Ouă muncite

Am scris acest text, din adânc respect pentru munca meșterilor populari, a tuturor artizanilor români, dar în special pentru truda femeilor care încondeiază ouă.

Pentru cei care nu știu (sau se fac că nu știu!) cu câtă migală se „scrie” pe coaja de ou, vreau să-și imagineze o clipă că țin între degete chișița, că ei desenează punct cu punct, liniuță cu liniuță, că tot ei cufundă oul în trei-patru băi de culoare sau ceară caldă. Ce-ar ieși? Ar avea răbdare? Ar trage liniile drepte? Ar ști ce simbolizează desenele lor? Ar fi mulțumiți de rezultat?

Scriu toate acestea cu tristețe și revoltă. Există persoane care n-au nici cea mai vagă idee cum se fac aceste minunății populare, care iau munca meșterilor în râs, în bătaie de joc, care susțin (fără nicio dovadă) că ouăle încondeiate sunt…niște falsuri ordinare, că ouăle ar fi din plastic și cu abțibilduri.

Din nefericire, am avut ghinionul să cunosc un astfel de element, pe care nu l-am putut convinge, pentru nimic în lume, că ouăle împistrite sunt reale și că pentru ele cineva a muncit cu pasiune. „Nu se poate, domnule, atâta precizie, astea sunt abțibilduri, nu mă păcăliți pe mine, uite, le dau jos cu unghia!” Nici când i-am arătat un ou spart, n-a vrut să creadă…

Încondeierea cu ceară a ouălor de Paști este o datină străveche, cu rădăcini slave. Tehnica este răspândită și în ziua de azi în România, Ucraina, Polonia, Slovacia, Cehia, Ungaria, Serbia, dar și în anumite regiuni ale Germaniei. Cele mai valoroase ouă încondeiate din țara noastră se fac în Transilvania (Harghita), în Maramureș, în Oltenia (Oboga-Olt), în Bucovina (Vatra Moldoviței, Vatra Dornei, Vicov și Voitinel) și în Moldova (Neamț, Suceava, Vrancea).

 Continuare… »

categories Oameni | comments Comentarii (0)

Părintele Arsenie Boca este al tuturor românilor

Arsenie Boca. Un nume. Un părinte. Unii spun că un sfânt. Mulţi vor râde ironic şi vor aminti de afişele prezente peste tot sau de paginile de Facebook asociate lui care, de fapt, nu au nimic în comun cu acest om.

Pentru că, da, înainte de a toate, a fost un om. Cred că doar asta îl ajută, acum, să ne înţeleagă. Să ne ierte că refuzăm să îl cunoaştem direct, lăsând la o parte prejudecăţi şi detalii de marketing. Ştiu ce spun oamenii despre pelerinajul la Prislop, acolo unde se află mormântul Părintelui Arsenie Boca. Am şi eu prieteni buni care nu cred că un astfel de drum e mai important decât o rugăciune pe care o faci seara, înainte de a adormi. Nu spun că ar fi mai important, însă pe considerentul ăsta, nici nu s-au aventurat vreodată până acolo.

Şi e păcat. Spun asta după un pelerinaj de trei zile care a inclus şi Prislopul. Nici nu ştiu cum am ajuns să plec. Nu mi-am planificat, nu m-am rugat pentru asta (se spune că trebuie să fii pregătit pentru a ajunge acolo), nu am făcut nimic special. Într-o zi am văzut un anunţ, am sunat şi peste 4 zile eram în autocar.

 Continuare… »

categories Lumina Credinței | comments Comentarii (0)

Minunile din Dealul Martisorului

Peste drum de locul unde altădată trona mănăstirea Văcărești, răsare un vechi cartier bucureștean ce mai păstrează încă parfumul vremurilor de altădată: Dealul Mărțișorului. Numele i se trage de la marele poet Tudor Arghezi. Zona este străjuită de Biserica Sfântul Gheorghe, unde a slujit legendarul părinte Tătărâm, cel despre care localnicii mai bătrân și nu numai, își amintesc că era în stare să facă minuni.

Un cartier înflorit botezat de Tudor Arghezi  Continuare… »

categories Lumina Credinței, Oameni | comments Comentarii (0)

A fost odată prima şcoală românească…

Catedrala Sfântul Nicolae din Scheii Braşovului reprezintă pentru locuitorii din Ţara Bârsei un avanpost în lupta pentru păstrarea tradiţiei şi culturii româneşti. Când norii tulburi ai veacurilor trecute încercau să umbrească această vatră de credinţă, aici, lângă zidurile cetăţii, s-au ridicat câteva dintre cele mai mari valori ale spiritului românesc. În curtea aşezământului vechi de mai bine de 500 de ani, îşi deschide şi astăzi, generos, porţile, muzeul primei şcoli româneşti, unde învăţăceii de acum 5 secole primeau lumina cărţii în limba maternă. Biserica Sfântul Nicolae mângâie, cu turla ei semeţă, cerul, arătând că de acolo coboară adevărata Lumină, iar brazii seculari, de la poalele Tâmpei, murmură parcă o poveste fără sfârşit despre faptele bunilor creştini de aici, care timp de sute de ani au păstrat neatinsă această oază a ortodoxiei.  Continuare… »

categories Calatoriile Artizanescului, Povestile localitatilor din Romania, Reportaje | comments Comentarii (0)

Cadourile care te înlocuiesc

De Crăciun, de Paști, atunci când merg în vizită la prieteni sau în nenumărate alte ocazii, românilor nu le place să meargă cu mâna goală. Statisticile au arătat că numai la sărbătorile de iarnă, care tocmai au trecut, concetățenii noștri au alocat aproape 600 de lei de căciulă pentru daruri. E mult? E puțin?

Nu ne propunem să analizăm cât de darnic este românul și nici să judecăm alegerea unora atunci când se prezintă la ușa gazdei cu o mică atenție, în funcție de posibilități.

Se spune că există cadouri faste sau mai puțin faste și că nu e bine să duci în dar cuiva papuci, bani sau pești de acvariu. Un cadou, în general, trebuie să fie în consonanță cu gusturile și aspirațiile destinatarului, dar poți și să-i sugerezi un nou domeniu la care nici nu s-a gândit.

O mare problemă, la care fiecare dintre noi ne gândim atunci când facem daruri, este dacă nu cumva vom dărui un obiect pe care persoana respectivă îl are deja în casă. Atunci cadoul este inutil și nu ne-am atins ținta. Doar gestul ar putea conta, într-o mică măsură.

Pentru a merge la sigur, dăruiți celor dragi, prietenilor sau obligațiilor, obiecte unicat ori cu valoare de unicat.

Dacă un obiect unicat lucrat de un artist plastic nu este întotdeauna potrivit pentru buzunarul celui care dăruiește, puteți apela la arta populară și meșteșugărească, creațiile artizanilor din zonele consacrate ale țării: Horezu, Bucovina, Corund, Vâlcea, Breaza, Cucuteni, etc. Încărcate cu multă energie pozitivă în timpul confecționării lor, obiectele populare surprind și aduc un zâmbet pe chipul destinatarului.

Fie că e vorba de o farfurie sau cană, modelate pe roata olarului după tehnici străvechi, de o lingură sculptată cu motive românești sau un șervețel, lucrurile acestea au un suflet, îți „vorbesc” despre viață, belșug și dragoste. Trebuie numai să știi să le traduci graiul.

Majoritatea românilor încearcă să-și amenajeze în propria locuință, în casele de vacanță sau curți câte un mic colțișor tradițional.

Pentru cei care sunt plecați peste mări și țări, acest colțișor este ca un altar de închinăciune la valorile și tradițiile neamului de care s-au rupt cu sau fără voia lor.

O ie populară sau o giubea purtate peste mări și țări te scot din mulțime. E ca și cum ai fi în brațele mamei România.

Acum vine Paștele! Un coș cu ouă încondeiate pe masa festivă la ceasul Învierii Mântuitorului denotă gust și rafinament, grijă și respect pentru marele moment al creștinătății.

Când pui pe masa de sărbători o cană românească, te simți acasă pentru câteva fracțiuni de secundă. La fel atunci când pășești pe un covor oltenesc fermecat, cu păsări, frunze și flori, pe care poți zbura într-o clipită în prispa casei părintești. Închide ochii puțin, rupe-te de realitate și vei simți adierea vântului dulce, mirosul de fân abia cosit și mângâirea mamei care tocmai a scos pâinea din cuptor…

Cu astfel de cadouri pentru cei dragi niciodată nu dai greș! Ele sunt unice, irepetabile și au calitatea de a te înlocui permanent în gândurile și mintea destinatarului.

Artizanescu.ro

 

categories Evenimentele Artizanescului, Reportaje | comments Comentarii (0)