Superstiții românești

Nu sta în calea celui care mătură, că rămâi nemăritată (sau neînsurat)! Dacă îți țiuie una dintre urechi, cineva te vorbește (de rău sau de bine). Nu merge încălțat doar cu un pantof, pentru că îți moare tatăl. Ți se zbate ochiul? Fa-i cruce, ca să nu ți se întâmple ceva rău! Ți-a tăiat calea o mâță neagră? Aoleu! Ghinion! Fă trei pași îndărăt! Ai vărsat sarea pe masa? Văleu! O să fie o ceartă. Ai spart oglinda? Ai ghinion șapte ani…

Vrem, nu vrem, superstițiile fac parte din viața și tradițiile poporului român și au parcurs împreună un drum lung, până în epoca internetului. Puțini mai cred acum în aceste prejudecăți, dar sunt convinsă că există destule persoane care se orientează după ele în fiecare zi.

traditii populare foto artizanescu

traditii populare foto artizanescu

 

 

„Există superstiții arhicunoscute, moștenite de nu se știe când, ivite nu se știe cum pe care unii le respectă tacit și le transmit mai departe. Există superstiții moderne, asortate la cotidianul contemporan. Un singur lucru, esențial, dă viață superstiției și îi asigură o bătrânețe onorabilă: credința în eficacitatea ei. În volumul de față sunt adunate aproape 5000 de credințe și superstiții din folclorul românilor de până la 1900. Dincolo de informația inestimabilă ca valoare, găsim aici o lume stranie, bogată în înțelesuri și, mai ales, plină de poezie…”- Carmen Mihalache – Credințe și superstiții românești, după Artur Gorovei și Ghe. F. Ciaușu, editura Humanitas.

 

Amăgire– Să nu amăgești pe nimeni când vrei să dai cuiva de facere de bine, că plâng morții că-i amăgești pe ei.

Aluat– Aluatul frământat în noaptea de Crăciun e bun de deochi pentru vite.

Aldămaș– Când bei aldămaș, varsă din păhar oleacă ori varsă pe vită, dacă vrei să ai noroc la ea.

Andrei– Spre Sf. Andrei (30 noiembrie) se fac cruci pe la ferești cu usturoi; se ung coarnele vitelor și mănâncă cu toții usturoi.

La Sf. Andrei umblă strigoii. Ca să scapi de ei, trebuie să ungi casa cu usturoi. În ziua de SF. Andrei nu se lucră, ca dihăniile să nu mănânce vitele și ca vitele să fie ferite de toate relele. La Sf. Andrei, oamenii din popor nu se împrumută cu nimic unii pe alții. Toate animalale vorbesc în noaptea de Sf. Andrei. Oamenii care ascultă cum vorbesc animalele în noaptea Sf. Andrei, aceia mor.

Despre apă:

Se crede că la miezul nopții, înspre Crăciun, apa se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc.

Apa adusă în casă după apusul soarelui e rea. Șoimanele joacă noaptea la izvoare și fântâni. De vrei s-o bei, toarnă de trei ori din ea în foc. (Gh. F.C.)

Știma apei este o femeie albă și rece. Ea îi cheamă la ea pe cei înecați. (Gh. F. C)

Când bei apă din râu sau te scalzi, suflă peste ea, ca sufletele păcătoșilor să se ducă departe. (Gh. F. C)

Pentru a îmbuna apele, oamenii le dau poame și bani. (Gh. F. C.)

Nu boteza doi copii în aceeași apă! (Gh. F.C.)

Despre întâlniri

Cu popă și cu un iepure cine se întâlnește la drum, bine nu-i merge; de te întâlnești cu popa, zvârle în urma lui paie ori fân, că atunci nu-ți va merge rău.

De te întâlnești la drum cu țigani ori jidovi, îți va merge bine.

De-ți iese în cale un lup, atunci îți merge bine.

Despre găini

Găina, ori de câte ori bea apă, ridică capul în sus și mulțămește lui Dumnezeu.

Cine fură găina altuia îi numără fulgii pe cealaltă lume.

Se crede că carnea din găina tăiată de o femeie nu e dulce; de aceea pun femeile pe bărbați să le taie găinile.

Când îți moare găina pe cuibar, ți se va îmbolnăvi femeia din greu la facere.

Când cântă găina cucoșește nu-i a bine.

Despre pisici

Când se uită mâța la fereastră vine vreme rea.

Când mâța miorlăie noaptea, nu-i lucru curat în casă.

Când mâța își ascute ghearele de stâlpul hornului sau de alt loc, are să plouă.

Despre moarte

Se crede că dacă un om se înfioară i s-a uitat moartea în ochi.

Să nu se scalde cineva unde se întâlnesc două ape, căci e rău de moarte.

Nu stinge lumina în noaptea de Crăciun, că-ți moare cineva.

Să nu te piși în baltă ori în apă curgătoare, că moare mă-ta!

Când cade bradul de la mireasă e rău de moarte.

Când îngenunche boul la nuntă e rău de moarte.

Nucii, de asemenea, să nu-i tai, că-i rău de moarte. Îi poți tăia însă când trunchiul lor va fi atât de gros cât al tăietorului.

Femeile să nu umble cu coadele despletite, căci trag a moarte pentru bărbații lor.

***

Când cineva se scoală de la masă și nu-și ia scaunul de la masă pe care a șezut, îl prinde toamna în porumbi.

Fetele mari să nu calce în borăncăituri (urme) de taur, căci vor umbla flăcăii după ele ca o tăuroaie.

 

Dana Fodor Mateescu

Sursa: Credințe și superstiții românești după Artur Gorovei și Gh. F. Ciaușanu, ediție de Irina Nicolau și Carmen Mihalache/ Editura Humanitas.

categories Ziceri romanesti | comments Comentarii (0)

Secretele afacerii cu obiecte de artizanat

Traditia la romani este ca, spre sfârșitul toamnei, fiecare să se pregătească cum știe mai bine pentru sârbătorile de iarnă si întâmpinarea Noului An.

Acum, în 2018, înainte de mult asteptatul Crăciun, sarbatorirea Centenarului Marii Uniri este, pentru foarte multi comercianti de produse autentice din tara Mioritei, un real motiv de bucurie. Se anunta vanzari record la suveniruri, obiecte artizanale populare, dar in special la produsele alimentare cu specific romanesc: brânză, cârnați afumați, șuncă, vin, țuică, miere și dulcețuri.

Inainte de a onora marea sărbătoare cum se cuvine, de a dărui prietenilor aflati peste hotare o fărâmă din traditia milenară, cumpărătorii caută online, pe Google, prin piete si târguri ocazionale tot ce reprezinta sau ar trebui sa reprezinte cat mai bine patria și poporul român.

Din păcate, nu toți fac diferența între un kitsch asiatic și ceva rupt din sufletul mesteșugarului autohton, un lucru muncit cu trudă, zămislit pe roata olarului sau ivit din războiul traditional de țesut. Aceștia pot fi păcăliți cu ușurință de „magazine” care nu au nicio firmă legală în spate, care nu plătesc taxe și impozite la stat, dar vând nestingherite, pe rețelele de socializare, obiecte luate din angroul Europa.

De câțiva ani de zile, de când am plecat din presă și am pătruns în lumea magazinelor online, am putut să ne creionăm o impresie cu privire la ce fel de obiecte preferă clientul, dar mai ales care este atitudinea cumpărătorilor în acest demers. Nu vă putem spune ce se vinde cel mai des în magazinul nostru, dar va putem spune … cum se vinde.

Iata mai jos o parte mica din situatiile cu care ne confruntam zi de zi.

Nu lasati mai ieftin?

 Din punct de vedere al comerciantului, clientii se impart în doua categorii: cei buni platinici, educati, care apreciaza efortul depus de mesterii populari, iubesc sincer traditia si obiceiurile, cumpara cu placere si detasare, iar la primirea coletului trimit mesaje de multumire. Din fericire, magazinul Artizanescu a avut parte de foarte mulți clienți de acest gen; cu ei am rămas și prieteni.

A doua categorie este cea a clientilor care se tocmesc ca la piață și trag de preturi ca de ciorapi, indiferent dacă obiectul pe care-l solicită este la cel mai scăzut preț de pe internet. Dacă o ceșcuță de țuică costă cinci lei, ei vor s-o cumpere cu doi sau chiar un leu. Nu vrei să scazi din preț? Ești catalogat drept speculant. „Lasă că vă știm, noi! Luați pe degeaba marfa de la țărani și o vindeți de zece ori mai scumpă!”

Da. Într-un fel e adevărat. Cumpărăm marfa de la meșterii populari, dar noi le oferim exact cât cer. Și o luăm pe toată!

Personal, mie mi-e silă de negociere ca de un om rău și prost. Mi se pare că negocierea este o jignire față de omul acela care lucrează lutul cu mâinile și îl pictează după sufletul lui. Ca să nu mai vorbesc de o cămasă populară cusută manual. Câtă muncă încape în ea? Câtă bucurie și cât talent? Numai cine a făcut astfel de minuni știe cât e de greu.

Nu e zi să nu primim telefoane sau mesaje pe e-mail, în care ni se cer oferte pentru sume ridicole sau pentru cantitati mici de produse. Negocierea la romani este lege. Ești fraier, dacă nu tragi de preț! Unii dintre ei negociază orice: aerul, viața, soarta, iubirea, casa, trei farfuriuțe de opt lei, o cănuță și-o lingură sculptată. Tot!

Dacă magazinul functionează online si nu se întâlneste „face to face” cu cel caruia ii ofera serviciile sau produsele, clientul amator de chilipiruri are impresia ca este mai putin penibil si ca se poate ascunde in spatele unui e-mail sau telefon.

Clientul nostru = stăpânul nostru?

Din pacate, la noi, comertul pe internet se afla intr-un stadiu incipient, copilăreste încă. Mulți dintre clienți nu au formate deprinderile si, unii dintre ei, nici educatia pentru astfel de actiuni..prea grele pentru ei. Atunci când sunt apelati, pentru confirmarea comenzii, nici nu răspund la „Buna ziua”. Cel mult auzi ceva de genul: hmmm, aaam, haaaa, bbbbaa, ceee?

Altii se arată foarte deranjati, atunci când vrei să stabilești telefonic detaliile livrării, de parcă tu ar trebui să stii exact unde se află, cine sunt ei, cine au fost neamurile lor, și ce fac la momentul apelului telefonic.  O doamnă (medic) din Bucuresti, mai avea putin si ne lua înjurături (prin telefon) pentru ca a fost sunata în timp ce … consulta un pacient. Ne-a amenințat că ne reclamă la protecția…consumatorului.

Cineva din Pitesti ne-a luat la rost și ne-a amenințat cu Poliția, pentru că am sunat-o pe fiica ei, care era minoră si se afla…la liceu, la ore! Culmea nebuniei: comanda o făcuseră împreună, mamă și fiică, deoarece fata avea nevoie de niște suveniruri pentru că… pleca în străinătate.

O altă clientă a comandat o giubea, însă nu a vrut să plătească și transportul. I s-a părut prea mult să dea 23 de lei plus pretul de 500 al hainei. Dar nu a obligat-o nimeni să facă o comandă!

O învățătoare din Galati a comandat o ie superbă, pe care dorea s-o imbrace la sarbatorile de iarnă și să-i înnebunească pe toți. După  1 ianuarie, după ce-a purtat-o bine de tot, ne-a sunat supărată și ne-a spus că vrea s-o returneze, deoarece… nu-i mai place. Conform legii, a trebuit să-i dăm banii înapoi. Ia n-am mai vândut-o niciodată, dar în următoarele săptămâni, cei care au văzut-o la Revelion pe …doamnă cu ia, au făcut mai multe comenzi la noi și au cerut, ce credeți? Ii populare.

Anul acesta, am avut o serie de cereri din partea unor televiziuni, care ne-au solicitat „cu împrumut” obiecte traditionale, pe care ar fi vrut să le folosească la filmări: ii, veste, ouă încondeiate sau măști populare. Adică să le dăm „moca” ii, să le îmbrace, apoi să le repunem în vânzare. Niciodată!

Un alt trust de presă, de top, mai îngăduitor, s-a oferit sa ne facă reclamă contra unui număr de 300 de traiste populare, pe care să le dăm gratuit. Am refuzat. Nu vrem reclamă!

La fel am primit solicitări și de la multinationale aflate la mii de km. distanță, in strainatate, care vor să sărbătorească Marea Unire, cum se cuvine. Ne-au cerut sute de pachete, cu cel putin trei-patru obiecte traditionale, la preturi ridicole, umilitoare, mai ieftine decât le-am cumpărat noi de la meșteri! „Bugetul nostru este limitat. Nu vreți să participați la Celebrarea Marii Uniri cu obiectele pe care le vindeți?!” Li se parea prea scumpa o cescuta de cinci lei, lucrată manual, arsa in cuptor, smălțuită si pictata manual. Oare câtă sinceritate și respect pentru cinstirea evenimentului istoric de la 1 Decembrie pot avea cei care vor să ia marfa meșterilor populari, pe nimic?

Există încă meșteri nonagenari, oameni care muncesc de o viață în domeniul artei populare si păstrării traditiilor românesti, oameni simpli, cu resurse materiale modeste, care fac eforturi uriașe pentru a transmite mai departe simbolurile traditionale din acest colt încercat de lume. Sunt printre puținii care fac imaginea României frumoasă, în mod real, cu trudă, făurind ceva cu mâinile lor.

Dana și Răzvan Mateescu

 

 

categories ARTIZANESCU.RO IN PRESA | comments Comentarii (0)

De ce îi iubesc românii pe Arhanghelii Mihail şi Gavriil?

Biserica Ortodoxă cinsteşte pe 8 noiembrie soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, care sunt consideraţi „puterile cereşti fără de trup”, adică, îngeri.  În tradiţia biblică se spune că ei stau dinaintea tronului dumnezeiesc şi sunt purtători la cer ai rugăciunilor dreptcredincioşilor. La noi se mai numesc şi Sfinţii Voievozi. Românii ortodocşi care poartă numele de Gabriel, Mihai, Mihaela, Gabriela, Gavrilă, etc, sărbătoresc în această zi, alături de cei dragi.

 Mihail, căpetenia „oştirilor cereşti” l-a pedepsit pe satana

În Vechiul şi în Noul Testament, Mihail este căpetenia „oştirilor cereşti” care l-a pedepsit pe satana şi l-a izgonit din Cer atunci când acesta s-a ridicat împotriva Ziditorului. Numele Mihail înseamnă „cine este ca Dumnezeu”. Scriptura ne vorbeşte despre căderea lui Lucifer: „Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul. Şi se războia şi balaurul şi îngerii lui şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele cel de demult, care se cheamă satana, diavolul cel ce înşela pe toată lumea, pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el”. Arhanghelul Mihail, de-a pururi lăudatul, păzind ca o slugă credincioasă, „credinţa către Stăpânul său, s-a arătat adevarată căpetenie peste cetele celor fără de trupuri”. Văzând cum a căzut vicleanul Lucifer, Mihail a zis: „Să luam aminte, noi, care suntem făpturi, ce a pătimit Lucifer, cel care era cu noi. Cel ce era lumină, acum întuneric s-a făcut.” Conform Scripturii, toți morții vor ieși din morminte la glasul trâmbiței Sfântului Arhanghel Mihail. În tradiția populară, Arhanghelul Mihail este un personaj mai venerat decat Arhanghelul Gavriil. El poartă cheile Raiului, veghează la capul bolnavilor, dacă acestora le este sortit să moară, și la picioarele lor, dacă vor mai trăi.

Gavriil a anunţa-o pe Sf. Fecioară că este însărcinată

 Pe Gavriil, tradiţia creştină ni-l prezintă ca pe adevăratul călăuzitor spre Calea cea Dreaptă şi vestitorul ceresc cel mai important al cuvântului lui Dumnezeu. El a fost cel care a anunţat-o pe Sfânta Fecioară că va deveni Maica Domnului. „Bucură-te cea care eşti plină de har! Domnul este cu tine! Binecuvântată eşti tu între femei…” Gavriil este numele îngerului tălmăcitor al vedeniei. El îi vesteşte lui Ioachim şi Anei că din ei se va naşte Doamna, Stăpâna noastră, Maria, Născătoarea de Dumnezeu.

În Legea nouă, Gavriil descoperă preotului Zaharia, naşterea lui Ioan, Botezătorul Domnului. Gavriil anunţă Fecioarei din Nazaret naşterea de la Duhul Sfânt a Domnului Hristos, Mântuitorul lumii. Se spune că tot Arhangelul Gavriil a fost îngerul în veşmânt alb, care, pogorându-se din cer, a răsturnat piatra de pe uşa mormântului şi a şezut deasupra ei, la ceasul Învierii Domnului. Şi el a fost acela care, cel dintâi, a dat Mironosiţelor vestea Învierii. Biserica lui Hristos a hotărât să-l prăznuiască împreună cu Arhanghelul Mihail şi să cheme ajutorul amândurora, rugându-i ca, prin mijlocirea şi rugăciunile lor, să aflăm izbăvire de rele. În limba ebraică, Gavriil înseamnă „bărbat-Dumnezeu”. Expresia sintetizează vestea că Dumnezeu Se va face bărbat, că va asuma firea omenească. Istoricul Neagu Djuvara scrie în cartea sa „O scurtă istorie a românilor” că o țigancă este „răspunzătoare de introducerea la noi a acestei porecle iraniene, Rezvan, echivalentul Arhanghelului Gabriel” .

Pe vremuri, Arhanghelii erau cinstiți, pentru că ei erau „păzitorii oamenilor de la naștere și până la moarte, rugându-se lui Dumnezeu pentru sănătatea acestora”. Arhanghelii sunt prezenți și la Judecata de Apoi. Ei sunt patroni ai casei, ard păcatele și purifică, prin post, conștiințele murdare. Îngerii sunt netrupești. La ei nu se poate vorbi de sex, ei nu se căsătoresc, nu se înmulțesc (Matei 22,30) și nici nu mor (Luca 20, 35-36). Își transmit unii altora propriile gânduri și hotărâri, fără să spună cuvinte. Totuși, pentru îndeplinirea slujbei lor, pot lua înfățișare omenească (II Reg 6,17), pot vorbi, pot apărea îmbrăcați cu haine și uneori au aripi (Fac. 32,25; Luca 24, 4; Matei 28,3; Apoc 14,6).

 

Răzvan Mateescu

 

 

categories Lumina Credinței | comments Comentarii (0)

Sihastrul din Cristianul Mare

După o coamă împădurită din Cristianul Mare, la aproape 1800 de metri altitudine, îşi duce viaţa unul dintre ultimii sihaştri ai României. Aici, în pacea înaltă a munţilor, unde în iernile geroase respiraţia îţi îngheaţă şi cade pe zăpada imaculată, pustnicul vorbeşte cu Dumnezeu, rugându-se neîncetat pentru noi toţi.

Pentru a ajunge la călugărul Onufrie, ai de ales una din două căi: cea facilă, cu telecabina şi ce mai grea, cu pasul. Trebuie să cucereşti culmile, singur, să câştigi încrederea fiecarei pietre pe care calci pentru a avea bucuria întâlnirii cu sihastrul. Dar ca să simţi din plin sufletul muntelui şi să-l poţi atinge cu degetele, trebuie s-o iei pieptiş, printre brazi, pe cărăruia marcată. Din Poiana Braşov şi până la singuraticul Onufrie e de mers, nu glumă, şi pentru bucureşteanul cu palma dreaptă deformată de schimbătorul de viteză, va fi dificil.

Urci şi urci. Pustiu. Tăcere fioroasă, ţi se aude inima zvâcnind între urechi. Jos e mai cald, dar cum descoperi spinarea stâncilor îmbrăcate cu iarbă arsă de soarele verii, gerul îţi îngheaţă şi măselele din gură. Brazii, ca nişte domnişoare graţioase se ceartă cu vântul care le ridică fustele verzi. Nici ţipenie de om în jur. Doar ulii solitari scot ţipete lugubre deasupra, în aerul albăstrui. Chilia lui Onufrie e bine pitită printre copaci, nu e uşor de găsit. În sfârşit nimerim, după o rătăcire disperată de câteva ceasuri prin pădurea ca o orgă la care cântă frigul.

Un gard din lemn şi trei căţei desperecheaţi parcă, formaţi din “piese” diferite. Unul s-a trezit cu urechile celuilalt, mai mare decât el încât par de elefant şi cu botul confratelui, tip Pechinez nervos. Picioarele nu se potrivesc cu trupurile, dar ei ce să facă? Natura le-a lipit aiurea, glumind. “Ham! Ham. Ham!, latră furioşi, adică: “ce căutaţi prin pădurea noastră? Haaauuuu!”

La scurt timp, în faţă răsare o armată de găini, în frunte cu un cocoşel pitic şi negru în cerul gurii. Sunt gata să sară şi ei la bătaie. N-apucăm să înaintăm că, de după un brad viguros scoate capul şi un… măgar. Când ne vede zici l-a lovit cineva cu biciul de fier înroşit în foc. Bolovăneşte ochii ameninţători spre noi şi începe să “ihă”-ie sinistru de se cutremură pădurea. Cu toţii, şi găini şi câini şi măgarul, se opintesc, “apărând” intrarea. Într-un târziu apare din chilie şi călugărul Onufrie, zâmbind blând şi calmându-l pe măgarul impulsiv: “Hooo, Vasile! Că avem oaspeţi!” Vasile se uită urât. Scutură din căpăţâna mare şi începe să dea din buze, bosumflat. Se cuminţeşte, dar parcă tot ar vrea să muşte. Intrăm în bisericuţa călugărului care începe să ne povestească viaţa lui. Roman, nu poveste de adormit sugarii.

 Continuare… »

categories Calatoriile Artizanescului | comments Comentarii (0)

Ouă muncite

Am scris acest text, din adânc respect pentru munca meșterilor populari, a tuturor artizanilor români, dar în special pentru truda femeilor care încondeiază ouă.

Pentru cei care nu știu (sau se fac că nu știu!) cu câtă migală se „scrie” pe coaja de ou, vreau să-și imagineze o clipă că țin între degete chișița, că ei desenează punct cu punct, liniuță cu liniuță, că tot ei cufundă oul în trei-patru băi de culoare sau ceară caldă. Ce-ar ieși? Ar avea răbdare? Ar trage liniile drepte? Ar ști ce simbolizează desenele lor? Ar fi mulțumiți de rezultat?

Scriu toate acestea cu tristețe și revoltă. Există persoane care n-au nici cea mai vagă idee cum se fac aceste minunății populare, care iau munca meșterilor în râs, în bătaie de joc, care susțin (fără nicio dovadă) că ouăle încondeiate sunt…niște falsuri ordinare, că ouăle ar fi din plastic și cu abțibilduri.

Din nefericire, am avut ghinionul să cunosc un astfel de element, pe care nu l-am putut convinge, pentru nimic în lume, că ouăle împistrite sunt reale și că pentru ele cineva a muncit cu pasiune. „Nu se poate, domnule, atâta precizie, astea sunt abțibilduri, nu mă păcăliți pe mine, uite, le dau jos cu unghia!” Nici când i-am arătat un ou spart, n-a vrut să creadă…

Încondeierea cu ceară a ouălor de Paști este o datină străveche, cu rădăcini slave. Tehnica este răspândită și în ziua de azi în România, Ucraina, Polonia, Slovacia, Cehia, Ungaria, Serbia, dar și în anumite regiuni ale Germaniei. Cele mai valoroase ouă încondeiate din țara noastră se fac în Transilvania (Harghita), în Maramureș, în Oltenia (Oboga-Olt), în Bucovina (Vatra Moldoviței, Vatra Dornei, Vicov și Voitinel) și în Moldova (Neamț, Suceava, Vrancea).

 Continuare… »

categories Oameni | comments Comentarii (0)