Ariciul, sfătuitorul lui Dumnezeu


Vizualizari: 348

Filed under : Natură

În copilărie, am decoperit la țară, la bunica, un arici. Aveam vreo patru-cinci ani. M-am speriat foarte tare de el, la început, și am fugit urlând: „Un monstru cu țepi în grădinăăăăă! Ajutooor! Mă urmărește!” Bietul arici! Se speriase la rândul lui de mine și se făcuse ghem.

Bunica a venit repede, repede și mi-a șters lacrimile de pe obraji: „Prostuțo! Ariciul e sfătuitorul lui Dumnezeu! Nu trebuie să te sperii de el! M-a luat în brațe și mi-a povestit:

„Atunci când Dumnezeu a făcut cerul și pământul, nu a măsurat chiar bine, așa că pământul era mai mare decât cerul. Dar a venit ariciul, i-a pupam mâna și i-a spus: Doamne, mai măsoară o dată! Atunci, Dumnezeu a zâmbit și i-a dăruit ariciului haina sa cu țepi, ca să se poată apăra de dușmani. Ariciul e bun în grădină și la casa omului, în agricultură. Aricii sunt niște sanitari naturali de neînlocuit. Ei mănâncă o mulțime de insecte și dăunători care fac pagube legumelor.” 

Un singur arici curăţă grădina de insecte dăunătoare, consumând doar într-o noapte circa 200 grame de larve, gândaci şi alte insecte.

artizanescu.ro

M-am bucurat când am aflat atâtea lucruri interesante și noi despre arici, și m-am împrietenit cu el.

Încă din Antichitate este considerat un semn bun dacă o familie de arici se stabilește pe lângă fermă. Și nu numai pentru că se zice că servește ca un talisman aducător de noroc. Acest animal insectivor reprezintă pentru fermieri o adevărată bijuterie. Asta deoarece meniul său include foarte mulți dăunători. Cărăbuși, greieri, gândaci de la sol, larve de țânțari, viermi care atacă plantele, melci, omizi, acești dăunători formează cea mai mare parte a raționului lor alimentar. În total, aricii folosesc în alimentație aproximativ 250 de specii de insecte.

În unele tradiții, era venerat ca un animal în care se întrupa zeița Pământului Mamă. În particular, era asociat cu divinitatea babiloniană Ishtar (cunoscută de greci sub numele de Asorte), zeița dragostei și a războiului. În Roma antică, ariciul era folosit pentru prevestirea sosirii primăverii. Dacă în perioada hibernării sale, la începutul lui februarie, privea nițel afară din vizuina sa, și se ducea înapoi în ea, însemna că urmau încă șase sapatamani de iarnă. Într-o legendă occidentală, se zicea că după ce diavolul s-ar fi furișat pe arca lui Noe, i-ar fi făcut o gaură pentru a o scufunda, însă ariciul s-ar fi sacrificat, punându-se că un dop în cea cavitate și a împiedica acest dezastru.

Elena Niculiță-Voronca a avut o altă variantă: „Dumnezeu a fost făcut pământul ca o minge și apoi l-a întins cum ai întinde un aluat. Pământul a fost drept, neted ca pe palmă și, când te uitai, vedeai peste tot locul. Dar ce folos, că pe pământ izvoare, apă nu era. Merge Dumnezeu la arici și-l întreabă: „Ei, cum îți pare, am făcut frumos pământul?” „Da, frumos, i-a răspuns ariciul, dar oameni pe dânsul, vite, să știi că nu vor putea trăi, căci n-au apă!” „Apoi, dară, fă tu cum știi!” i-a zis Dumnezeu. Ariciul a luat și s-a băgat pe sub pământ ș-a rădicat munții, a făcut gârlele, a scos izvoarele și de la dânsul pământul e așa deluros și râpos cum îl vedem…”
DFM

foto preluare internet.

Comments

comments

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasa un raspuns