Cămara de fructe

de Ion Pilat

Deschid cu teama usa camarii de-altadata

Cu cheia ruginie a raiului oprit,

Trezind în taina mare a poamelor, smerit,

Mireasma, si racoarea, si umbra lor uitata.

Ma prinde amintirea în vânatul ei fum,

Prin care cresc pe politi si rafturi, ca pe ruguri,

Arzând în umbra, piersici de jar, si-albastri struguri

Si pere de-aur rosu cu flacari de parfum.

Sovaitor ca robul, ce calca o comoara

Din basmul cu o mie si una de nopti, ma-nchin:

Vad pepeni verzi – smaragde cu miezul de rubin –

Si tamâiosii galbeni ca soarele de vara.

Se-aprind fantasmagoric caise si gutui:

Trandafirii lampioane si lampi de aur verde…

Dar parasind camara ce mintile îmi pierde,

Tot rodul vrajitoarei cu lacat îl încui.

Comments

comments