Dulceața de gutui, aroma din inima mea

Când vine toamna, închid ochii și îmi amintesc, mereu, cum făcea bunica dulceața de gutui. Diminețile erau o nebunie! Soarele nu mai ardea așa de tare, cerul senin era plin de norișori pufoși, iar din bucătărie venea o aromă amețitoare de dulceață. Pe aragaz fierbea un ceaun plin cu gutui aurii, și aroma lor mă înnebunea. Abia așteptam să mănânc, să simt carnea fructului (bunica nu le dădea prin răzătoare!) și gustul minunat. Niciodată nu mâncam pe pâine, ci direct din borcan. 

Rețeta Bențoaiei: 500 ml. apă, 6 gutui mari și coapte, 1 kg de zahăr, 5 pliculețe de zahăr vanilat, o lingură rasă de scorțișoară (sau batoane, vreo două), o lămâie și opt nuci. Fierbeți apa cu zahărul până se leagă un sirop. Puneți gutuile rase sau tăiate bucățele (peste ele turnati zeama de la o lămâie) și lăsați-le la înmuiat nițel. 20 de minute e bine? Atunci 30! 🙂 Dup-aia, aruncați-le într-un ceaun sau o tigaie tip wok. Din când în când amestecați și verificați dacă s-a închegat compoziția, picurând pe o farfurie uscată câteva lacrimi de zeamă. Nu trebuie să curgă, să se împrăștie. Nu uitați să puneți nucile și lămâile tăiate! Eu am adăugat și Lime. La sfârșit, introduceți dulceața în borcane sterilizate și pac!, puneți capacele. Eu le întorc cu fundul în sus, c-așa am văzut la Bențoaia, dar cred că făcea asta ca să nu prindă aer dulceața. Să le lăsați așa, până se răcesc. Și gata! Poftă mare!

P.S. Mai uitați-vă și la alte rețete de pe net, că or mai fi. 😉

DFM Foto, preluare net.

.

Comments

comments