Găluște cu prune, inimă de român

www.artizanescu.ro galuste pruna

Azi-noapte am visat-o pe bunică-mea, mama lui tata. Se făcea că eram în casa din Petru Maior iar ea focărea de zor deasupra aragazului, cu Țuțu în spinare, pe umeri. (Țuțu era un cotoșman alb, tomberonist, al naibii și puturos, dormea în cele mai bizare poziții. Cu un crac în sus, cu capul în jos, și, mai cu seamă pe spate, ca bărbații care au chefuit toată noaptea la crâșmă.)

-Ce faci, maie?, am întrebat-o cu vocea mea de acum. Nu m-a privit, dar mi-a răspuns molfăind ceva între dinți:

-Găluște cu prune, inimă de român, vrei? 

Mai încăpea vorbă? Inimă de român? Băloșam, cum să nu vreau? Când am întins mâna să iau una, mi-a sărit Țuțu-n cap și m-am trezit…Vis, ce vreți!?

A doua zi, adică azi, am zis că fac și eu găluște cu prune, inimă de român. N-am gătit în viața mea așa ceva, dar pentru băieții mei am riscat, cu avânt și dăruire.

Aveam de toate în casă:

-9 prune (mari, durdulii ca muierea fericită)

-150 g făină,

-700 grame cartofi

– 200 g pesmet

-3 ouă

-50 g de griș

-un vârf de cuțit cu sare 

-75 g de zahăr (am pus și pudră vanilată)

-40 g unt (pentru pesmet, dar dacă nu aveți e bun și uleiul de floarea-soarelui ori Delma)

-4 linguri de zahăr normal pentru prune (eu am mai pus și vanilat, că nu m-am putut abține!)

-10 nuci (pe care le-am tocat mărunt cu un ciocănel)

-o mână de alune (scuze, iar m-a luat valul!)

La început am spălat prunele, una câte una, bine-bine, că-s „obse” cu igiena, le-am tăiat în două, am scos sâmburele și le-am așezat pe un paltou de Corund, că e mai nialcoș. Le-am pudrat cu zahăr normal și vanilat-pudră și le-am rugat să se odihnească nițel până le îmbrac în aluat. Prunele m-au ascultat, că erau de treabă.

Am fiert cartofii întregi (i-am spălat înainte), cu coajă.

Cât au stat ăștia la clocotit, am scos o tigaie, în care am pus untul la topit, apoi pesmetul. L-am amestecat mereu până a căpătat o culoare aurie-brună, apoi am aruncat acolo zahărul, nucile și alunele (măcinate și dumnealor). După asta, am stins focul și le-am lăsat pe aragaz.

S-au făcut cartofii. I-am pus la răcit (jet de apă, că mă cam grăbeam) și apoi i-am ras prin răzătoate, (trebuie să fie o pastă ca la piure).

Când s-a răcit piureul, aruncăm în el ouăle, sarea, făina și grișul. Le amestecăm puternic, obținând un aluat lipicios. Nu vă enervați, așa e el!

Puneți apă într-o oală și fierbeți-o. Când clocotește, adăgați o lingură cu ulei.

Să facem și găluștele. Cu degetele umezite cu apă rupem o bucată de aluat în care înglobăm jumătatea de prună și încercăm să-i dăm o formă cât mai rotundă. Când ați format patru sau cinci, țuști cu ele în apele clocotitoare. (Mare grijă să nu vă sară pe față stropi!) 

Vor sta pe fund ca submarinele la început, dar când sunt gata se vor ridica singure la suprafață. Le scoatem cu o paletă găurită, apoi le punem pe un paltou, ca să se scurgă. Ultima operație este tăvălirea găluștelor prin pesmetul crocant, alune și nuci. Gata!

Mmmm. Bune! Poftă mare!

www.Artizanescu.ro

Comments

comments