Jocuri cu ouă de Paști

Era de un Paști, prin 1978 sau 79. Bunica paternă trebăluia prin curte, și dondănea întruna despre jocurile din copilăria ei, crezând că o ascult. De fapt, cred că nici nu-i păsa dacă rețin ceva din vorbele ei, îi plăcea doar să se audă, să-și amintească.

Eu, cu o ureche la ea și cu un ochi la prietenul meu, Samy (care „opera” cu un ac ditamai gândacul – avea peritonită, trebuia salvat!), încercam să înțeleg ce tot vrea „maia” să spună.

-Dănuță, zicea ea, când eram ca voi, a doua zi de Paști ne jucam de-a scăruța. 

-Ce scăruță?, întreba Samy dintr-o dată curios. (Gândacul nu mai prezenta interes, decedase subit pe masa de operații.)

-Scăruța și ouăle roșii.

-I-auzi! Cum e jocul ăla, poate îl face și noi!

-Păi, un copil punea un ou roșu pe o scăruță făcută din doi jipi de cucuruz…

-Ce-i ăla cucuruz?

-Porumb.

-Da` jipii?

-Cocenii de le cucuruz, din ei făceam scăruța…

-Aha.

-… un copil punea ou` pe scăruța asta și-l lăsa să se rostogolească la vale, în jos, până se oprea undeva. Dup-aia, venea alt copil, cu ou` lui și-i dădea drumul.

Dacă ouțele se loveau între ele, ăla de arunca ultimul ou le lua pe amândouă. Dacă nu se ciocneau, veneau și alți copii cu ouăle lor, să-și încerce norocul. Lăsau câte un ou roșu pe scăruță, până umplea curtea. Tare fain era jocu` ăsta. Ne îndopam cu ouă, duceam și acasă. Era sărăcie p-atunci…

Ei, ne-am apucat și noi să ne jucăm scăruța. M-am dus acasă și am adus un castron cu ouă colorate, am luat și de la bunică-mea. N-am avut jipi de cucuruz, dar a construit Samy ceva din niște crenguțe de vișin.

Poc, poc, poc, făceau ouăle care se rostogoleau prin toată curtea.

Aaaaah! Calamitate! În ziua aia, Samy mi-a luat 17 bucăți. Turbam.

Maia râdea de mine:

-Ți-a făcut-o ovreiașu`, Dănuță! Ai rămas fără ouă. Ha! Ha! Ha!

Dana Fodor Mateescu

Comments

comments