Hram la Biserica Domnească din Bușteni


Vizualizari: 2.407

Filed under : Lumina Credinței

Pe 8 septembrie, de ziua Nașterii Maicii Domnului, pe Valea Prahovei, la Bușteni, Biserica Domnească din localitate este în mare sărbătoare. Istoria acestui vechi lăcaș de cult este legată de monarhia românească, ctitori fiind Regele Carol I și Regina Elisabeta. Ei au lăsat moștenire stațiunii de la poalele Caraimanului o bijuterie arhitectonică. Ca un trup de fecioară, tras prin inel, biserica arată cu degetul spre Crucea Eroilor de pe Caraiman. Așa cum Nașterea Maicii Domnului și ziua Înălțării Sfintei Cruci sunt apropiate în calendarul ortodox, așa și cele două simboluri ale creștinătății merg aici împreună…

Biserica Domneasca din Busteni a fost construita in 1889 si are hramul Nasterea Maicii Domnului.

O aripă de înger peste Bușteni

În apropierea gării din Bușteni, peste drum de celebra statuie a Caporalului Mușat, se află Biserica Domnească, ocrotitoare ca o aripă de înger. Are hramul „Nașterea Maicii Domnului” și este zidită din piatră de carieră. Prin arhitectură, dotările interioare și vechimea sa, lăcașul de cult intră în rândul monumentelor remarcabile ale stațiunii montane. Aici slujesc preoții Iulian Barbu și Nicolae Dincă, iubiți și respectați de comunitatea creștină din localitate. Ctitorie a regelui Carol I și a reginei Elisabeta, biserica din Bușteni este construită în anul 1889. A fost sfințită pe 8 septembrie în acel an, la praznicul „Nașterii Maicii Domnului” fiind de față și ctitorii. Minunata casă a Domnului are forma de cruce, cu două turle massive, de mărimi diferite și este realizată după planul arhitectului I. M. Socolescu. Constructorii au fost pietrari italieni, conduși de Pietro Dreossi, care, îndrăgostit de meleagurile românești a rămas aici, întemeindu-și o familie. Dreossi este înmormântat în cimitirul de la poalele munților, iar urmașii lui trăiesc și astăzi în Bușteni. Arhitectura bisericii imită în parte, prin sobrietate, bolnița Mânăstirii Cozia. Mobilierul din interior, lambriurile și jilțurile ctitorilor sunt executate din lemn de stejar masiv, iar catapeteasma, lucrată manual la Viena, a fost considerată de către Patriarhul Miron Cristea a fi „cea mai frumoasă din România”. Pictura originală aparține maestrului danez Agnes Exner, artistul care a realizat-o și pe cea din interiorul Mănăstirii Sinaia. Astăzi, ea se mai păstrează numai în Sfântul Altar. Istoria consemnează că biserica din Bușteni a fost grav avariată în urma bombardamentelor din timpul Primului Război Mondial, pictura din naos și pronaos fiind refăcută de Gheorghe Belizarie, în anii ce au urmat. Regele și regina sunt pictați în ulei, în mărime naturală, pe pereții din pronaos, de artistul plastic Pesky. Pe vremea comuniștilor, nimeni n-a avut curajul să șteargă sau să acopere chipurile ctitorilor. În anul 1969, pictura interioară a fost spălată și retușată de artista Virginia Videa, din București, dar regele și regina au rămas.

Povestea unui clopot…

Icoanele de pe catapeteasmă, despre care se spune că ar fi pictate de Ghe. Tattarescu și de unul dintre ucenicii săi, sunt originale. Din dorința ctitorilor, biserica a fost slujită până în 1936 de diferiți preoți-călugări veniți de la Mânăstirile Sinaia și Predeal. Printre aceștia se numără Arhimandriții Dionisie Simionescu și Serafim Georgescu. Începând cu anul 1936, biserica din Bușteni a fost deservită de preoți de mir, primul fiind pr. Dr. Virgil Godeanu, care a slujit până în 1942, când s-a înființat și postul de preot II. Corul bisericii din Bușteni, format din muncitori de la fabrica de hârtie a fraților Schiel, dar și din profesori ori învățători, a fost înființat și condus cu dragoste și devotament timp de 30 de ani de directorul școlii, prof. Vintilă Mărculescu. Înconjurată de copaci și flori, frumoasa biserică dăinuie la poalele stâncilor de zeci de ani, chemând credincioșii la rugăciune cu sunetul dulce al clopotului. Acesta are o poveste răscolitoare. Realizat cu măiestrie de Emil Wilhelm von Becker, sculptorul casei regale, clopotul a bătut prima dată într-o bisericuță de pe strada Bateriilor din București, stradă care, ulterior, a fost rasă de pe fața pământului împreună cu tot cartierul Uranus, la ordinul lui Nicolae Ceaușescu, în loc construindu-se Casa Poporului. Inima bisericii, clopotul, singurul care a scăpat de lama neiertătoare a buldozerelor, a fost dus la o biserică din Ardeal, unde a bătut ceva timp. După câțiva ani, nepoata sculptorului, Rodica Filip von Becker, care are o vilă în oraș, a reușit, trecând prin multe greutăți, să îl aducă, într-un camion, la Bușteni, unde se află și în ziua de azi. (E. M.)

Comments

comments

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasa un raspuns