Nașul


Vizualizari: 1.833

La sfârșitul băiței, apa din scăldătoare nu se arunca oriunde, ci se căuta un loc ferit, spre miază-noapte și nu înspre soare, care „dă lumii lumina și ne încălzește”. Dacă apa era azvârlită spre soare, copilul se umplea de bube pe trup. Nici pe foc nu trebuia pusă apa, pentru că aducea pruncului ghinion. Cel mai bine era (și este și acum, în zilele noastre) ca apa din prima scăldătoare să fie turnată la flori sau la rădăcina unui pom fructifer. Momentul apariției tatălui în scenă trebuia onorat cum se cuvine. Moașa îl invita să stea jos pe o laiță, pregătită special în acest scop, și nu-i spunea nimic la început. Apoi, ea se ducea și-și umplea un pahar de rachiu cu miere și îl bea singură. Abia după aceea îi oferea și bărbatului unul, spunându-i: „Tinde mâna/ Că-ți ia vina!” Exista în trecut și obiceiul ca tatălui să i se ia cușma de pe cap sau cingătoarea și, până ce acesta n-o răscumpăra, cu bani sau vreun dar, să nu i se dea înapoi. Se zice că bărbații din Transilvania se bucurau mai mult de nașterea unui băiat, iar femeile de nașterea fetelor sau „băiatelor” – cum mai erau ele numite.

După ce o femeia năștea, un băiat de 10-12 ani din familie, dădea de știre rudelor apropiate despre fericitul eveniment. Acesta era recompensat de toată lumea pentru vestea minunată. Obiceiul de a nu te duce cu mâna goală în casa unde tocmai s-a născut un copil are la noi o tradiție străveche. Frica românilor, de a nu le fi deochiate odraslele abia născute, îi făcea pe unii să nu spună nimănui de ce sex este copilul, până la împlinirea celor trei zile de la naștere. Pentru ca micuțul să nu mai plângă, părinții lui făceau o cruce de tărâțe de grâu în mijlocul casei, dar și la ușă. Cine intra la ei trebuia să spună așa: „Aci, de casa de tărâțe să te-apuci/ Iar de copil să nu te-atingi.”

În privința alegerii nașului, exista obiceiul ca, după ce pruncul a fost arătat părintelui, moașa să-l ducă pe micuț pe uliță. Cel care trecea primul pe lângă bebeluș avea obligația să-l boteze. Astfel, el  se curăța de păcate. (Răzvan Mateescu-Va urma)

Comments

comments

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasa un raspuns