O comoară sub Castelul Peleș?

După mai bine de un secol de la presupusa lor descoperire, povestea tăbliţelor de la Sinaia continuă să înfierbânte mintea căutătorilor de comori, a mafioţilor şi chiar a serviciilor secrete.

Istoria tezaurului, a cărui existenţă n-a putut fi dovedită până acum, începe în anul 1875, odată cu deschiderea lucrărilor de construcţie ale castelului Peleş. În timpul săpăturilor pentru instalaţia de apă, ce urma să deservească Mănăstirea Sinaia, lucrătorii ar fi găsit peste 100 de plăci din aur, inscripţionate într-o limbă necunoscută, dar şi mai multe obiecte şi monede de tip Maia şi Sarmis, confecţionate din acelaşi metal. 

Guvernul procarlist condus de Lascăr Catargi ar fi donat veritabila comoară regelui Carol. Acesta, realizând valoarea istorică a materialelor, ar fi dispus realizarea unor copii ale plăcuţelor, făcute din plumb, cele originale fiind vândute. Operaţiunea s-a desfăşurat în mare secret, sub supravegherea jandarmeriei şi administraţiei locale, din vremea aceea. Adepţii teoriei dau ca sigur faptul că, din banii obţinuţi, regele a finalizat construcţia castelului Peleş.

Legenda privitoare la misteriosul tezaur a fost transmisă din generaţie în generaţie. Două dintre replicile din plumb se găsesc la muzeul Mănăstirii Sinaia, cateva zeci, în depozitul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan”, dar este posibil ca o parte din plăcuţele originale să se găsească încă la Banca Naţională a României sau să fi îngroşat tezaurul plecat la Moscova.

În anii 70, chiar Ceauşescu a ordonat o anchetă prin care să se ia urma tezaurului pierdut, dar fără niciun rezultat. Adevăr sau legendă, cert este că zona din jurul celebrului castel de pe Valea Prahovei a intrat în vizorul căutătorilor de comori, iar încasările „gazdelor” din vecinătatea Peleşului au crescut şi datorită acestei poveşti tulburătoare.

Răzvan Mateescu

Foto: Răzvan Mateescu

Comments

comments