Cum alungau țăranii gerul, pe vremuri

„Babele”, sărbătorite din cele mai vechi timpuri, între 1și 9 martie, reprezintă zilele de urcuş ale Babei Dochia cu oile la munte, dedicat morţii şi renaşterii sezoniere a zeiţei agrare şi a timpului caracteristic în preajma echinocţiului de primăvară.
Obiceiurile şi practicile magice, populare, de înnoire se fac în prima zi a lunii, numită în anumite regiuni „Dochia”, „Marta”, „Mărţişor”, şi în ultima zi, la moartea Dochiei, (9 martie), numită „Moş, 40 de Sfinţi”.
Ritualul de înnoire a anului este format din obiceiuri şi acte magice arhaice: aprinderea focurilor, afumarea curţilor şi anexele gospodăreşti, bătutul pământului cu ciomage pentru scoaterea căldurii şi alungatul frigului, prepararea alimentelor rituale (mucenici, sfinţi), previziunile meteorologice, descântecele, practicile de pomenire a morţilor, începerea simbolică a unor activităţi economice (scoaterea plugului, a stupilor de la iernat, semănarea răsadurilor de varză), confecţionarea calendarului simbolic din şnurul bicolor, reprezentând anotimpurile de bază ale anului (iarna, vara).
După zilele capricioase ale Babei Dochia, urmează alte nouă zile mai blânde, numite „zilele moşilor”.
Se spune că aceștia, în număr de nouă, sunt buni și blânzi, alungă zilele de Babe și aduc vremea bună.
Prima zi a Moșilor se suprapune cu ultima zi a Babelor și anume, ziua de 9 martie, o zi în care se prăznuiește și sărbătoarea creștin ortodoxă a Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia.
Prima zi a Moșilor aduce cu ea o mulțime de tradiții și obiceiuri, în funcție de diferitele regiuni ale țării.
Unul dintre cele mai întâlnite obiceriuri, la noi, este acela de a bate pământul cu bâte și maiuri pentru a alunga gerul și a scoate căldura din adâncuri. Acest lucru nu-l poate face oricine, ci numai aceia care știu descântecele ritualului.
Tot acum, în această perioadă a începutului de primăvară, mamele de oieri fac o turtă de porumb sau de grâu, pentru ca turmele să fie protejate și ferite de primejdii.
În unele zone ale țării, gospodinele de la sate lasă ouăle în cuibare, fiindcă există o superstiție care spune că ele trebuie lăsate acolo pentru a fi spor la ouă și la pui tot anul.
În prima zi a moșilor nu trebuie aruncat gunoiul din casă pentru a nu se înmulți lupii, iar în unele sate din Oltenia există obiceiul ca, în dimineața zilei de 9 martie, gospodina să afume casa și pe cei care locuiesc în ea, deoarece așa vor fi feriți tot anul de animale și lighioane sălbatice.
Tradiția populară ne transmite că, așa cum va fi vremea în 9 martie, așa va fi timp de 40 de zile, și dacă în prima zi a Moșilor e frig, atunci e semn că iarna va dura până la Sfântul Gheorghe.
În ziua de 9 martie, în casele creștinilor ortodocși se sărbătoresc cei 40 de Mucenici din Sevastia.
Aceștia au fost soldați creștini care au facut parte din armata unui voievod cumplit, pe nume Agricolae. El i-ar fi obligat să se închine idolilor și, pentru că au refuzat, au fost supuși unor chinuri de neimaginat. După ce au primit cununa muceniciei de la Hristos, au fost arși pe rug și aruncați într-un râu.
Sfinții 40 de Mucenici reprezintă o sărbătoare importantă a calendarului ortodox.
În ziua mucenicilor, în credința populară, se deschid mormintele și porțile Raiului, astfel în mai toate zonele țării, atât la sate, cât și la orașe, gospodinele trebuie să coacă și să dea de pomnă 40 de „mucenici”, “sfinți” sau “măcinici”.
Aceștia sunt figurine din aluat dospit și au forma cifrei 8, (cifra echilibrului cosmic, a infinitului), care după ce sunt scoși din cuptor se ung cu miere și se presară cu nucă.
În alte regiuni, “mucenicii” se fierb în apă cu multă nucă, miere și arome diverse: esență de lămâie, esență de rom, scorțisoară, etc.
Un alt obicei se referă la bărbați, care trebuie să bea 40 de pahare de vin sau, daca nu este posibil, măcar să guste de 40 de ori din această licoare magică aducătoare de noroc și sănătate.
Ziua mucenicilor este și un prilej de prognozare a vremii: se spune că dacă plouă în ziua Sfinților Mucenici, atunci va ploua și în ziua de Paști; dacă tună de Mucenici, atunci vara va fi prielnică tuturor culturilor; dacă în noaptea dinaintea sărbătorii Sfinților Mucenici va îngheța, atunci toamna va fi lungă.

Artizanescu.ro

categories Paranormalul in traditia romaneasca | comments Comentarii (0)

Artizanescu la TV

În urmă cu ceva timp am primit vizita unor oaspeți de la A7 TV, care ne-au făcut bucuria  de a include în programul lor un episod despre mica noastră afacere. Îi mulțumim, pe această cale, domnului Cornel Dârvășan, cel care a avut amabilitatea de a modera emisiunea, dar și întregii echipe de realizatori.

 Continuare… »

categories ARTIZANESCU.RO IN PRESA | comments Comentarii (0)

Ziua cucului

În tradiția populară, sărbătoarea de Buna Vestire a primit și denumirea de Ziua Cucului. Aceasta este legată de cântecul cucului care începe întotdeauna de Blagoveștenie și se sfârșește la Sânziene sau Sân Petru. Cântecul cucului trebuie așteptat de oameni cu veselie, cu stomacul plin și bani în buzunare, pentru că se spune că în anul ce va urma vor avea numai bucurii și reușite. Dacă cântecul cucului  surprinde oamenii posomorâți și cu stomacul gol, atunci e semn rău. Se zice că “i-a spurcat cucul”, iar peste an lucrurile nu le vor merge bine.

Mitul spune că această pasăre cântă mereu până la Sânziene sau Sân Petru, când se îneacă cu orz și, nemaiputând cânta, se preface în uliu. 

La țară, mai circulă o veche legendă, puțin știută, care ne explică de ce cântă cucul între Blagoveștenie și Sânziene. Cică pasărea, avea o pereche care se numea Sava. Cucul și Sava trăiau împreună pe pământ, ca soț și soție. Sava i-a fost necredincioasă cucului, care a părăsit-o, și a plecat în cealaltă lume. Sava, văzând că acesta nu glumește, ci o lasă și pleacă, l-a întrebat plângând:

-Cucule, unde să te caut? 

Cucul, supărat, i-a spus că poate să-l caute între Blagoveștenie și Sânziene.

Atunci Sava, recunoscându-și greșeala și voind să o îndrepte, cum au sosit Bolagoveșteniile,  a început să zboare din ramură în ramură și să strige “cucu-cucu-cucu”.

Degeaba însă. Cucul nu s-a mai întors niciodată la ea.

Biata Sava! În fiecare an, cântă „cucu- cucu-cucu” și zboară din pom în pom, doar își va putea regăsi iubitul pierdut. 

Cucul (Cuculus canorus) este o pasăre migratoare care face parte din ordinul Cuculiformes, familia Cuculidae. Poate fi întâlnită în Africa de Nord și Eurasia— din Portugalia până în Irlanda, iar spre est până în Japonia și Kamceatka.

Caracteristicile acestor păsări sunt culoarea cenușie și cântecul lor prin care masculul își marchează teritoriul și care se poate asemăna cu denumirea dată păsării. Are mărimea unui porumbel suplu (30–35 cm). Pasărea nu clocește, ci femela depune ouăle în cuiburi străine care sunt de regulă ale unor păsări cântătoare mai mici. La mascul, capul și partea superioară a corpului sunt de culoare cenușie, iar partea inferioară a corpului are o nuanță cenușie-albăstruie. Coada este lungă, pestriță și cu penele foarte grele. Cucul este o pasăre migratoare, iernează în Africa tropicală și în sudul Asiei.

Artizanescu.ro

sursa wikipedia

foto, preluare internet

categories Paranormalul in traditia romaneasca | comments Comentarii (0)

Obiceiuri de primăvară

Între 1 şi 9 martie, în tradiția populară, se sărbătoresc „Zilele babelor”. Legenda spune că bătrâna purta douăsprezece sau nouă cojoace, pe care a început să şi le scoată, unul după altul, la începutul lunii martie, pentru că au fost zile însorite. Baba Dochia a avut trei momente speciale: 1 martie: timpul dedicat însămânţării de primăvară, 2 martie: ziua muncii de vară; 3 martie: reprezentând secerişul de toamnă.

În funcţie de evoluția vremii în aceste trei zile, putem şti cum va fi timpul în cele trei anotimpuri amintite.  În primele nouă zile din martie, ne alegem „o babă”, o zi. Se spune că dacă ziua aceea este însorită, aceasta înseamnă ca eşti binecuvântat cu un suflet pur şi blând şi totul îţi va merge bine întreg anul. Dacă vremea este friguroasă şi geroasă, cu vânt şi cu un cer înnorat, atunci persoana va fi la rândul ei cu inima rece, rea şi îngheţată.

Există o altă parte a acestei legende legată și de mărţişor, legendă care ne spune că Baba Dochia obişnuia să cutreiere peste dealuri şi văi împreună cu turma sa de oi. Ea torcea lână și, la venirea primăverii, i-a venit ideea să găurească un bănuț trecând prin el o bucată de lână. Așa s-a născut mărțișorul. 

Astăzi există albinuțe, pisicuțe, flori, câini, elefanţi, fluturi, semne zodiacale, inimioare, chei, personaje de basm, etc, o lume creată special pentru a simboliza venirea primăverii, alături de  bucheţele de violete, ghiocei, zambile.

O altă sărbătoare care ne bucură primăvara, sunt Moșii. În număr de nouă, ei sunt buni, blânzi, și, conform tradiției, ei alungă zilele de Babe și aduc vremea bună. Prima zi a Moșilor se suprapune cu ultima zi a Babelor și anume, ziua de 9 martie, o zi în care se prăznuiește și sărbătoarea creștin ortodoxă a Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia. Așa că, prima zi a Moșilor aduce cu ea o sumedenie de tradiții și obiceiuri, în funcție de diferitele regiuni ale țării. Cel mai întâlnit obicei este acela de a bate pământul cu bâte și maiuri, pentru a alunga gerul și a scoate căldura. Cine face acest lucru, trebuie să știe anumite descântece învățate de la străbuni. 

Mamele de oieri fac o turtă de porumb sau de grâu, pentru ca turmele să fie protejate și ferite de primejdii. Prin unele regiuni ale țării, gospodinele de la sate nu iau ouăle de prin cuibare, pentru că există o superstiție care spune că acestea trebuie lăsate acolo, pentru a fi spor la ouă și la pui tot anul ce vine.

Un alt mit spune că în prima zi a moșilor nu trebuie aruncat gunoiul din casă, pentru a nu se înmulți lupii. În unele zone din Oltenia există obiceiul ca, în dimineața zilei de 9 martie, să se afume casa și pe cei care locuiesc în ea, deoarece așa vor fi feriți tot anul de animale și lighioane sălbatice.

Tradiția populară ne mai învață că așa cum va fi vremea în 9 martie, așa va fi timp de 40 de zile, iar dacă în prima zi a Moșilor va fi frig, atunci e semn că iarna va dura până la Sfântul Gheorghe.

Artizanescu.ro

categories Paranormalul in traditia romaneasca | comments Comentarii (0)

Sfântul Apostol Luca, primul pictor de icoane

Întotdeauna m-am întrebat, privind picturile de pe zidurile bisericilor: oare cine a fost primul om care desenat chipurile sfinților? Cum a potrivit el culorile din pensulă, liniile, ochii și privirea apostolilor? Trebuie să-i fi și cunoscut la chip pe unii dintre ei, să le fi vorbit, să le fi ascultat poveștile…

A convertit mulți evrei la credinţa creştină

Sfântul Apostol Luca, a cărui pomenire creștinii ortodocși o sărbătoresc pe 18 octombrie, este considerat fondatorul iconografiei creștine. Sfântul Evanghelist Luca s-a născut în cetatea siriană Antiohia. Părinţii lui nu erau evrei. Totuși, Luca avea o educație aleasă și cunoștea foarte bine legile lui Moise şi obiceiurilor poporului evreu. Este posibil ca el să fi primit religia iudaică înainte de a se converti la creştinism. În tinerețe, bărbatul a fost atras de filosofie, a studiat arta și medicina. Totodată, era și foarte talentat la desen și pictură, din mâinile lui ieșind adevărate opere de artă. Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca este autorul Evangheliei după Luca, însoţitorul Sfântului Apostol Pavel (Filimon 1:24, 2 Timotei 4:10-11) şi este numărat printre Cei Șaptezeci de Apostoli. Luca s-a născut în Antiohia siriană şi a fost medic. Când a ajuns la Ierusalim, Luca a venit la credinţa în Iisus Hristos. Se spune că el și Cleopa l-au întâlnit pe Domnul înviat pe drumul spre Emaus. După Pogorârea Duhului Sfânt, Luca se întoarce în Antiohia, apoi călătoreşte spre Roma, împreună cu Sfântul Pavel, convertind foarte mulți evrei şi păgâni la credinţa creştină. La dorința creştinilor, Sfântul Luca scrie o Evanghelie. După mucenicia Sfântului Apostol Pavel, Sfântul Luca propovăduieşte Evanghelia de-a lungul Italiei, Dalmaţiei, Macedoniei şi altor regiuni. La bătrâneţe ajunge în Libia, în Egiptul de Sus, apoi în Grecia unde continuă să propovăduiască şi să convertească poporul la credința creștină. În completare la Evanghelia sa, Sfântul Apostol Luca scrie Faptele Apostolilor.

Tămăduitorul de ochi

În timpul vieții, el pictează trei icoane ale Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, dar şi icoane ale Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Conform tradiției, Luca este cel care a pictat prima icoană a Preacuratei zisă și „Povăţuitoarea”, menţionată în Paraclisul Maicii Domnului: „Mută să fie gura păgânilor/Care nu se închină cinstitei icoanei tale,/Celei zugrăvite de sfântul/ Apostol şi Evanghelist Luca,/Ceea ce se cheamă Povăţuitoare.”

Când a împlinit 84 de ani, a fost prins de idolatrii care l-au chinuit, torturat și apoi spânzurat de un măslin din orșul Teba, pedepsindu-l pentru credința ce i-o purta lui Iisus Hristos. Moaștele sale făcătoare de minuni au fost strămutate la Constantinopol în timpul împăratului Constanțiu, fiul Sfântului Constantin. Oameni din toată lumea au început să vină în pelerinaj și să ceară ajutor Sfântului Luca. Foarte multe tămăduiri s-au făcut pentru cei ce sufereau de boli de ochi. Preţioasele moaşte au fost aşezate lângă altar alături de moaştele sfinţilor apostoli Andrei şi Timotei.

Dana Fodor Mateescu

Foto Internet.

categories Lumina Credinței | comments Comentarii (0)