Ritualul primei scaldatori la români

Înainte de băiță copilul era tras de nas ca să nu fie turtit sau borcănat

Unul dintre cele mai interesante obiceiuri populare întâlnite la români, legat de venirea pe lume a nou-născuților, este scăldatul. La puțin timp după naștere se pregătea prima baie a copilului. Există un întreg ritual în această privință, pe care oamenii de la țară l-au respectat, cu sfințenie, până în zilele noastre. Se spune că, oala în care se încălzește apa trebuie să fie nouă: „Așa cum sună oala nouă, așa să fie de curată și plăcută vocea pruncului.” Apa se încălzea, dar nu se făcea fierbinte, pentru ca acel copil „să nu aibă mai târziu o viață desfrânată sau neliniștită”, plină de neastâmpăr.

Busuiocul simbolizeaza iubirea și curățenia

După ce micuțului i se lega buricul, moașa turna în albie apă din oala cea nouă.  Ea punea în scăldătoare o rămurică de busuioc luată de la Ziua Crucii, câțiva bani de argint, o floare de bujor, Lemnul Domnului, o bucățică de fagur de miere, una de pâine și alta de zahăr, puțină agheasmă. Busuiocul simbolizează iubirea și curățenia. Banii de argint, averea pe care copilașul urmează să o agonisească. Bujorul înseamnă vigoare și sănătate. Se pune miere în apă, pentru ca acel bebeluș scăldat acolo, să aibă graiul dulce; pâine, ca să fie bun; zahăr, ca să-i fie viața dulce. Unii mai bagă în scăldătoare și un ou, pentru ca omulețul „să fie întreg și sănătos, ca oul”, lapte dulce, pentru a avea pielea curată și agheasmă, ca să fie ferit de duhurile necurate. În Banat, oamenii obișnuiesc să pună o piatră în scăldătoare, pentru ca nou-născutul „să reziste la frig”. În Țara Românească, se pune în scăldătoare și sare, pentru ca pruncul „să nu se opărească niciodată” sau ca simbol al prieteniei. Unele moașe, după ce au băgat în apă obiectele de mai sus, obișnuiau să spună: „Să fie sănătos/ și norocos/ și mintos/ și voios/ și frumos/ și drăgăstos/ și-nvățat/ și bogat,/ Om de treabă/ și luat la seamă!”

Femeile așezau la capul bebelușului unelte gospodărești

Un alt obicei era, ca, imediat după naștere, copilul să fie cântărit. Așa era ferit de deochi și de vrăji: „Să nu se lipească farmecele de el niciodată.” Dacă la ritualul scăldatului asistau și alte femei, acestea așezau la capul bebelușului diferite unelte, „pentru ca să fie priceput la toate” când va fi matur. Rudele micuțului obișnuiau să-i dea cărți sau condeie, pentru ca acesta să deprindă, de mic, pasiunea pentru învățătură. Atunci când era pregătit de spălat, copilul trebuia tras de nas „pentru ca acesta să nu fie turtit sau borcănat”. În momentul în care era scos din scăldătoare, moașa sufla asupra bebelușului, pentru „ca să nu se prindă de el duhurile rele și pentru a fi ferit de strigoi”. (Răzvan Mateescu/ Sursa: Simion Florea Marian) (Va urma)

Comments

comments