Sfaturi din bătrâni la vreme de furtună şi inundaţii

de Dana Fodor Mateescu

Zilele care urmează după această caniculă nesuferită ar putea să aducă furtuni, vijelii, grindină și chiar inundații. Așa au spus meteorologii, nu o zic eu…Bătrânii satelor își aduc aminte de obiceiurile practicate de moşii şi strămoşii lor, atunci când o stihie a naturii le lovea gospodăria sau culturile erau distruse de piatră.

Norii sunt alungaţi cu tămâie

Se spune că atunci când e furtună şi fulgeră necontenit, trebuie aprinsă o lumânare de la Paşti, iar „Crucea Paştei” (o pâiniţă păstrată anume de la Paşti) se pune pe masă şi se afumă cu tămâie. Obiceiul este întâlnit în Botoşani, dar şi prin alte regiuni ale ţării. Locuitorii din Nordul Moldovei obişnuiesc să înconjoare grădina de câteva ori, să adune piatra căzută din cer şi să o pună apoi în patru colţuri ale ogorului. Tot atunci, se aruncă afară lopata cu care se scoate pâinea din cuptor. Sătenii din Mihalcea, localitate afectată de nenumărate ori de inundaţii, obişnuiau să înfigă cuţitul în pământ şi să sfărâme cu toporul piatra. Alături, puneau o lopată şi-o mătură aşezate în formă de cruce. Pentru ca o casă să fie ferită de fulgere şi inundaţii în Ardeal se așază flori sub streaşină de Sânziene (24 iunie) sau de Ziua Crucii (14 septembrie). Norii sunt alungaţi cu mâţişori de salcie sau tămâie, rămase de la Florii. Pe vremuri, la Broscăuţi, ţăranii aprindeau o creangă de tei ruptă în Duminica Mare şi ameninţau cu ea furtuna care urma să înceapă.

Scoateți broscuța din gura șarpelui și veți fi feriți de furtuni!

Copiii alergau pe uliţe desculţi, râzând şi ţipând, crezând că din cauza larmei furtuna se va speria şi o va lua în altă parte. Şi acum se ţine acest obicei, dar se pare că ploaia, tunetele şi fulgerele nu prea mai ţin cont de strădania sătenilor. Biserica vine şi ea în ajutorul oamenilor ameninţaţi de inundaţii. Pe lângă slujbele care se fac „în scopul de a îndepărta răul”, se spune că există anumite clopote care, prin sunetul lor, pot alunga norii ameninţători. În mai toate regiunile româneşti, ţăranii au un „leac” imbatabil, cred ei, împotriva furtunilor, inundaţiilor şi căderilor de piatră: salvarea unei broscuţe din gura unui şarpe care tocmai se pregăteşte să o înghită. Ţăranul desparte broasca de şarpe cu un băţ. Apoi, îl ridică deasupra capului şi îl îndreptă spre direcţia furtunii ca să alunge prăpădul. Tot la ţară, oamenii se iau după comportamentul animalelor din bătătură care simt întotdeauna când se apropie vreme rea. Oile şi vacile sunt agitate înainte de ploaie, câinii latră, iar găinile se strâng una într-alta de parcă le-ar fi frig.

Comments

comments