Mărioara mai aprinse un bec, aruncă un chituc de lemn în sobă și se așternu pe „scris” ouă. Avea o duzină, încălzise ceara, culorile erau pregătite, chișița o aștepta pe masă. Trebuia să le termine de încondeiat până dimineața, să le pună la uscat, apoi să le vândă măicuțelor de la mănăstire. Căzuse seara peste […]
|
 |
|
|
