Tradițiile românești, vândute pe internet

De Adriana Toma

După o relație de peste douăzeci de ani cu presa și după ce au trecut printre cele mai importante redacții ale vremii, soții Mateescu, Dana (Fodor) și Răzvan, au ajuns la concluzia că presa nu le mai oferea aceleași satisfacții. Chiar dacă ei voiau să scrie materiale de calitate, erau trimiși să scoată scandalul de unde nu exista.

Pasiunea pentru obiectele din lut a fost cea care i-a convins să-și deschidă un magazin de artizanat. La început, a fost un experiment. Treptat, și-au descoperit o altă iubire mare, poate la fel de mare ca presa: tradițiile și motivele românești, redate atât de bine pe obiectele din lut. Așa au ajuns să-și deschidă magazinul online Artizanescu.ro.

Editura Mateescu

Ruptura de presă s-a produs, propriu-zis, în 2007, la puțin timp după ce s-a născut fiul lor, Andrei. Tot atunci au realizat că nu sunt apreciați la valoarea lor reală și că locul lor nu mai era în lumea presei, lume pe care, de altfel, o iubeau cu patimă. Și-au dat seama că centrul de greutate al ziarelor se mutase în senzațional și că ceea ce făceau nu mai semăna a presă. Răzvan își amintește că atunci a fost momentul când și-a pus problema să facă altceva. Și-au urmat un vis mai vechi și, în 2008, a luat naștere Editura Mateescu. Dar curând și-au dat seama că planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg. Ca să ai o editură funcțională – crede Răzvan –, trebuie să ai tot lanțul: „De la tipar la editură, la ceea ce facem noi, și machetare și așa mai departe. Și punct de desfacere. Nu merge ca tu să ai editură și să mergi la cineva să-ți vândă cărțile. Nu te bagă nimeni în seamă. Am dus cărțile în librării și, a doua zi, erau înghesuite undeva pe sub rafturi. Și semnasem contract cu ei”.

PUBLICITATE

Au trecut șase ani de-atunci și, privind la rece, Dana a ajuns la concluzia că deschiderea unei edituri a fost ceva ce și-au dorit foarte mult. Dar, dacă ar fi s-o ia de la cap și să pornească iar pe drumul editurii, nu ar mai face-o. „Editura a fost un entuziasm de-al nostru. Ne-am bucurat, am fost copii. Părerea mea de-acum este că a fost o greșeală și nu trebuia să facem asta. A mâncat niște bani care nu s-au mai întors.

De la experiment, la Artizanescu.ro

Pe când cutreierau țara în lung și-n lat după subiecte, Răzvan și Dana mai opreau pe marginea drumului ca să se uite la obiecte de artizanat. Cumpărau, îi fotografiau pe meșteri în timp ce-și unduiau mâinile pline de lut și, atunci când erau de-a dreptul impresionați de povestea din spatele unui obiect din lut, scriau și materiale. Dar ideea de a deschide un magazin de artizanat le-a venit mult mai târziu, în anul 2011.

De ce un magazin de artizanat?

Răzvan a evocat momente din copilărie. Mama lui, arhitectă, venea în fiecare zi acasă cu câte un obiect de artizanat, fie că era vorba despre un șervețel, despre o farfurie sau despre o cană: „Artizanatele astea, pe vremea aia, erau foarte multe. În anii `70, erau din zece în zece metri, mai ales în stațiunile turistice. Oriunde te uitai, nu se putea să nu-ți intre în câmpul vizual un magazin din ăsta. Atmosfera era foarte plăcută. Aveau un aer, un miros specific, de obiecte lucrate manual. Muncă făcută cu suflet. Obiectele astea sunt foarte plăcute la vedere. E așa, o naivitate în ele. În obiectele din lut îl vezi pe meșterul care le-a lucrat. Vezi că a greșit și că a vrut să șteargă. Trăiești și viața celui care le-a făcut”.

Așadar, pasiunea pentru artizanat i-a adus în punctul de a începe una dintre cele mai mari și mai interesante aventuri ale vieții lor. „La început – ne-a povestit Răzvan – a fost așa, experimental, cu mai multe produse pe care le-am cumpărat pur și simplu. Am zis să investim și noi o mie și ceva de euro ca să cumpărăm obiecte din lut. Nu știam ce prețuri au în realitate. Am pornit cu o investiție minimă legată de firmă, de adăugarea codului CAEN, licență, pentru că vindem”. 

Dana, pe de altă parte, spune că a fost atrasă de deschiderea unui magazin online de artizanat pentru că nu s-a gândit niciodată că o să facă asta. A fost o provocare ce s-a transformat în „ceva frumos, curat. Cel puțin, așa pare, foarte curat. Nu poți să faci nicio prostie. Și n-ai niciun șef. Suntem noi doi. Lumea care nu ne cunoaște poate crede că cine știe ce armată de funcționari o fi p-aici!”.

Într-adevăr, Artizanescu.ro este format din doi oameni: Răzvan și Dana. Nu au angajați, pentru că magazinul nu a ajuns să se dezvolte într-atât de mult încât să-și permită. „Sigur, noi ne-am dori să facem un hypermarket cu obiecte de artizanat, să nu aibă loc lumea în parcare. Fiecare om visează la dezvoltare, dar nu știu dacă e și realistă. Dacă ne vom dezvolta, o să avem și angajați. Bineînțeles”, ne asigură Răzvan.

Marfă spartă și dispariția meșterilor

S-au adresat unor instituții al căror obiect de activitate are legătură cu artizanatul. Voiau să fie ajutați să promoveze arta și tradițiile românești. Dar s-au lovit de o cruntă lipsă de comunicare. „Am primit nişte răspunsuri obtuze. Nu s-a putut comunica. Nu s-a putut deschide nici măcar o discuție”. Comunicarea este problema și în relația cu meșterii. Ca să construiești o relație cu ei, trebuie să te faci plăcut, spune Răzvan, dar este destul de greu când „ei stau cu o mână pe bani și cu una pe obiecte”. 

Deși Dana recunoaște că cel mai mult îi plac drumurile pe care le fac atunci cand se duc după marfă și când mai află o poveste, trebuie să fie atenți la obiectele pe care le cumpără. Nu o dată, din neatenție, au cumpărat obiecte din lut sparte sau strâmbe, pe care nu au putut să le mai vândă. Și, cum-necum, au rămas la ei. În cazul vaselor din lut sparte, Răzvan crede că una dintre probleme este și dispariția meșterilor de odinioară, care știau să lucreze: „Acum, le usucă la temperaturi prea mari și se sparg. S-a mai pierdut din grija cu care se făceau odată obiectele de lut. Meșterii au îmbătrânit, dar e bine că încă se mai găsesc obiecte frumoase”.

O altă problemă căreia au trebuit să-i facă faţă este legată de comenzile cel puțin absurde primite de la oameni, care nu înțeleg că fiecare obiect din lemn se face manual. Prin urmare, cănile dintr-un set nu au cum să fie la fel. Alții au vrut nume de firme sau de site-uri inscripționate pe vase de lut sau pe ii.„Cred că 80% dintre români nu știu ce înseamnă tradiție, obicei, ie românească, farfurii. Nu știu! O fată, care lucra în PR, avea un eveniment și voia să le pună invitaților în piept farfurii de Horezu. Doamnă, cum să pui farfuriile în piept? Sau alta voia să apară numele unui site pe o ie. Cum să scrii www pe o ie care e cusută cu mâna?”, se întreabă, contrariată, Dana.

Mai departe cititi AICI!

Comments

comments