Varză nouă la cuptor vechi

De Dana Fodor Mateescu 

Eram în 2007, abia născusem și umblam prin țară împreună cu soțul meu, după subiecte. Am ajuns într-un colț de Rai, sub un umăr de stâncă, în satul Bozieni din Prahova. Acolo trăia doar o femeie, tanti Ecaterina. Atunci avea 75 de ani. Restul oamenilor plecaseră, își lăsaseră gospodăriile în paragină și dispăruseră ori prin lumea largă ori în cimitirul de la margine. Bătrânica, toată numai suflet și ochi albaștri, ne-a primit în casa ei răcoroasă, veche de peste 100 de ani. Doamne, cum mai mirosea înăuntru a curat, a bunici și a tăcere… Afară, în curte, dondănea un cuptor crăpat, făcut din pământ, cu plită deasupra. Aveai impresia că stă într-un cot, așa era de paradit. „Ehe, maică, tot aici gătea și mama, Dumnezeu s-o ierte, tot aici am gătit și io…Varză nouă la cuptor vechi.”

Din cratița, pe care tanti Ecaterina o primise cadou de nuntă la începutul anilor 50, venea o aromă minunată de ceapă prăjită, în untură, of course. Îmi era foame de leșinam, se făcuse prânzul, vedeam în fața ochilor numai ciolane și hartane aburinde. Îmi venea să-mi înghit șireturile de la bașcheți! Dar tanti Ecaterina ne-a invitat la masă. Ne-a prăjit și câteva ouțe proaspete de găină.

Aaaaaaaaaa! Ce bunătate! A scos apă din puț, rece ca gheața și dulceagă…N-am înțeles de ce o mâncare așa de simplă (pe care eu acasă o făcusem de zeci de ori) avea un gust atât de bun și atât de diferit față de tot ce înghițisem eu până atunci? Nici bătrânica n-a știut să-mi răspundă exact: „O fi de la lemnele din foc, maică, și de la untură. Una e să gătești la bloc, alta e la țară, la cuptor…”

Deasupra nostră cerul era liniștit ca o apă adâncă și-n copaci cântau toată păsările muntelui. Să nu mai pleci! Sărut mâna pentru masă, tanti Ecaterino și să-ți dea Dumnezeu sănătate dacă mai trăiești! Iar dacă te-ai dus la El, fă-le îngerilor o mâncărică de varză nouă, așa cum numai matale știi!

Cum gătim varza?

Păi, avem nevoie de două verze mijlocii, de sare, piper boabe, mărar verde, cimbru, untură (voi puteți să puneți și de măsline sau de rapiță), suc de la roșiile zdrobite, zeama de la două lămâi (tanti Ecaterina a pus o cană de borș). Varza o tăiați mărunt, mărunt și aruncați-o într-o crăticioară prietenoasă. O frecați cu nițică sare și cu zeama de lămăie (borș). Turnați, apoi uleiul, azvârliți boabele de piper, cimbrul și sucul de roșii. Băgați crăticioara în cuptor (sau pe plită) și nu uitați să amestecați din când în când. Presărați și mărarul…E gata când se rumenește. E o mâncare de vară, ușoară și bună pentru supraponderali. Eu am ras și doi ardei iuți, rupți atunci de tanti Ecaterina din grădină. Mmmmm! Să aveți poftă!

Comments

comments