Noaptea când vin ursitoarele


Vizualizari: 9.788

Una dintre cele mai importante zile din viața unui om este cea de-a treia după naștere, atunci când se zice că apar ursitoarele. Acestea sunt trei ființe invizibile sau zâne, care-i trasează, în linii generale, destinul. Soarta copilașului este decisă atunci, fără a fi incluse detalii biografice. Împotriva a ceea ce se „stabilește” de ursitoare nu poate lupta nimeni. Ursitoarele erau făpturi spirituale, zămislite din energie cosmică, invizibile pentru ochii omenești. Existau persoane despre care se credea că aveau capacitatea de a vizualiza aura corpului uman și ar fi fost în stare să vadă și aceste creaturi. Dar nimeni nu poate spune cu exactitate acest lucru. Pe vremuri, când oamenii erau mai curați la suflet și cu frica lui Dumnezeu, cică ursitoarele se lăsau văzute. Unii bătrâni povestesc că, din cauza unor moașe care le-au descoperit lângă un bebeluș și au spus lumii secretele lor, zânele s-au supărat și s-au făcut nevăzute.

Vrăjitorie?

Tradiția populară spune că, înainte de a poposi la capul nou- născutului, ursitoarele se sfătuiau între ele. Cea mai bătrână le întreba pe celelalte două ce soartă să-i hărăzească micuțului. Ele îi ziceau că trebuie să-i „croiască” de bine. Însă ursitoarea bătrână grăia astfel: „să aibă traiul meu din ziua X și somnul dintr-o anumită noapte”. Dacă ursitoarele mai tinere știau că bătrâna n-a fost mulțumită în perioada aceea și avusese supărări și necazuri, o rugau să aibă îndurare de pruncuț. După aceea plecau împreună la casa nou-născutului. Totuși, modul de împlinire a destinului putea fi influențat de vrăjitoare, care știau să desfacă o parte a ursirii. De fapt, chiar ursirea era o „facere”,  o vrăjitorie cu un caracter implacabil. În tradiția populară străveche exista obiceiul de a chema o vrăjitoare lângă leagănul pruncului, în a treia zi de viață. În aceeași încăpere mai era pusă o masă încărcată cu băutură și tot felul de bunătăți, pentru ca ursitoarele să fie îmbunate. Tot acolo, rudele bebelușului mai puneau o pâine, sare, apă, miere și toate acestea se descântau. Tradiția mai spune că în noaptea când veneau ursitoarele trebuia păstrată o liniște desăvârșită pentru ca destinul să nu fie tulburat. Cei care, printr-o minune, aud sau văd ceea ce se întâmplă atunci, nu au voie să spună nimănui nimic despre destinul trasat de ursitoare!

Să facem cunoștință cu…zânele!

Prima dintre zâne se numește Torcătoarea. Ea toarce firul vieții nou-născutului. Îl scoate pe prunc din starea de indeterminare existențială, iar din fuior alcătuiește un singur fir, care va deveni firul vieții acelui om. A doua ursitoare e Depănătoarea. Aceasta deapănă firul tors de Torcătoare, dând coerență viitoarei vieți omenești. A treia ursitoare este Curmătoarea, cea care taie firul vieții. Ea fixează limita de viață a omului. Opt zile la rând după vizita ursitoarelor e bine ca în casă să fie păstrat un climat de liniște și înțelegere. Părinții trebuie să fie veseli, pentru ca ursitoarele să nu se întristeze și această stare să o aibă și copilul mai târziu. (Răzvan Mateescu)

 

 

Comments

comments

Un raspuns La “Noaptea când vin ursitoarele”

  1. Foarte fumoase spectacolele cu zane ursitoare. Fiecare botez ar trebui sa aibe un moment in care aceste traditii sa fie interpretate.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasa un raspuns