Satul ofta limpede, ca un orfan de mamă. Câinii lătrau și bătea un vânt necunoscut și rece. Era seară, iar dada Tia își căuta ochelarii. Mereu îi pierdea și treaba asta o scotea din minți. Vorbea singură prin casă: -Unde-i pusăși, fată? Acu` fusăși cu ei în mână! În cele din urmă îi găsi. Erau […]
|
 |
|
|
