Busuiocul, planta care aduce fericirea

La noi în țară, busuiocul este asociat cu dragostea și cu fertilitatea, iar din acest motiv este des folosit în ritualuri de către fetele nemăritate. Acestea îl poartă la brâu, în cosițe sau în sân, iar înainte de culcare pun crenguța de busuioc sub pernă pentru a-și visa alesul.

Busuiocul este o plantă minunată, cu multe proprietăți de excepție, și este utilizată atât ca decor, dar și ca medicament pentru multe afecțiuni. Este un antiseptic intestinal, stimulează digestia grație uleiului volatil, calmează colicile, crește secreția de lapte la femeile care alăptează, combate grețurile și vărăsturile, aduce liniște sufletească. este folosit și la unele mâncăruri sosuri, busuiocul dând o aromă aparte. Frunzele proaspete, de exemplu, sunt utilizate în salate, fripturi, legume, carne, oţeturi aromatice, paste şi peşte. Se recomandă să fie adăugat la final, deoarece procesul de fierbere sau prăjire îi atenuează aroma. Se poate folosi şi uscat, deşi gustul nu mai este la fel.

Busuiocul este și un bun antiinflamator intern și extern, scade febra, este ușor diuretic, energizant și un bun expectorant. Este antiseptic, sedativ, antimigrenos, spasmolitic și carminativ. E o comoară de plantă, așa cum v-am mai spus!

Indienii îl cultivă de mii de ani pentru proprietățile lui. Ei spun că o casă fără busuioc este una fără noroc. Considerat reîncarenarea Zeiței Bunăstării și  Fericirii, busuiocul este supranumit „inegalabilul” și, anual îi este dedicat un festival. Calitățile lui nemaipomentite (tonifiant al sistemului nervos, calman, ușor tranchilizant) i-au determinat pe indieni, dar și pe arabi, persani sau pe europeni să-l considere o plantă care aduce fericirea. Ea liniștește somnul, ajută în depresii și anxietăți.

Ceaiul de busuioc (infuzie): Pune două lingurițe de plantă uscată (se poate și verde) peste 200 ml de apă clocotită. Lasă cana aoperită vreo 15 minute, strecoară șu bea ceaiul ăsta de două ori pe zi, călduț. Ameliorează  nervozitatea, insomnia, angina pectorală, colicile intestinale, colitele, balonările. Febra, gripa și bronșitele se tratează tot cu infuzie de busuioc. Beți două ceaiuri călduțe pe zi, cu înghițituri mici, nu dintr-o dată, după mesele principaleși obligatoriu un ceai seara, la culcare.

Cataplasme: Frunzele proaspete, zdrobite, se aplică direct pe locul afectat. Tratează rănile deschise, ulcerațiile cronice, leziunile infectate, înțepăturile de insecte (previne infecția). În cazul durerilor de cap, puneți-vă pe frunte o compresă cu frunze zdrobite.

Busuiocul este foarte bun în salatele mediteraneene, paste, legume, pus la pește, pui și la carnea de vită. Busuiocul este folosit și în afara bucătăriei europene: diferitele soiuri de busuioc thailandez sunt utilizate în multe preparate din Asia de Sud-Est, cum ar fi curry și supă iute acrișoară.

Contraindicații: Nu este recomandat copiilor sub trei ani și femeilor însărcinate, pentru că provoacă vărsături (și contracții). Nu este indicat ca tratament pe termen lung. Cei care știu că au sensibilități alergice trebuie să evite busuiocul. 

Se spune despre busuioc că este o planta sacră, el fiind prezent în foarte multe legende, mituri, superstiții, și în tradiția românească. Una dintre legende, busuiocul are legătură cu Crucea lui Hristos. Imediat ce a fost coborât Mântuitorul, Crucea a căzut și ea. După o vreme, a fost acoperită de pământ. Sfânta Împărăteasă Elena, în drumul ei de căutare a Sfintei Cruci, a simțit un miros extrem de plăcut în adierea vântului. Elena s-a luat după acest miros și așa a descoperit busuiocul, planta care crescuse în locul unde a căzut Crucea Lui Iisus. Din acest motiv, românii pun planta sfințită la cruce și la icoane.

La români, busuiocul a fost considerat dintotdeauna o plantă cu proprietăți speciale, iar tradiția de a-l pune sub pernă este una destul de veche pentru noi. Denumirea de busuioc vine de la basileus, cuvântul din limba latină care înseamnă rege, iar în trecut, această plantă biblică a fost asociată cu o serie de ritualuri magice.

Fetele tinere, nemăritate,  după ce-l sfințesc la preot, în ajunul marilor sărbători, îl poartă la brâu, în cosițe, în sân, iar înainte de culcare pun crenguța de busuioc sub pernă ca să-și viseze ursitul. Feciorii pun busuioc la pălării ori căciuli, gândind, conform tradițiilor populare, că vor fi feriți de cele rele. Nu în ultimul rând, se spune că dacă vom pune o crenguță de busuioc în portofel, vom avea noroc la bani.

Text și foto Artizanescu.ro 

Comments

comments