Cum scapau femeile de sterilitate pe vremuri

Tradiția populară la români spune că cea mai fierbinte dorință a tinerilor însurăței este aceea de a avea cât mai mulți copii. De aici și zicala străveche: „mulțimea copilor, bucuria românului”. Dacă dorința femeii proaspăt măritată nu se împlinea în primii ani ai căsniciei, avea toate motivele să se teamă că va rămâne stearpă pentru toată viața. Ea apela la toate mijloacele posibile pentru a-i dărui soțului fructul iubirii sale. Mergea la biserici, plătea liturghii și sărindare și făcea închinăciuni. Dacă toate aceste metode nu duceau la nici un rezultat, femeile sterpe încercau altceva. Cele mai folosite metode erau legate de prepararea unor sucuri de plante, cum ar fi: unele specii de orhidee, trandafir alb, liliac alb, rujă, etc. Acestea se puneau în miere sau vin și se fierbeau. După ce licoarea se răcea, femeia bea sucul rezultat. În caz că nici preparatul acesta nu o ajuta, ea lua nouă fire de usturoi și le punea într-o jumătate de litru de rachiu. Le lăsa nouă zile să stea pe horn, apoi împărțea cantitatea de băutură în nouă părți egale și o bea nouă zile la rând.

”Stăi, matrici!/ Nu hui/ Nu pocni/ Prin oase nu te porni!”
O altă metodă populară străveche era următoarea: femeia lua boașele unui iepure și matca unei iepuroaice, le usca bine, și, după aceea, le pisa mărunt-mărunt. Pulberea obținută din fiecare era pusă în două șipușoare (păhărele) de rachiu. După care, acestea, bine astupate, erau așezate într-o cahlă de sobă, unde nu se făcea foc și lăsate la dospit, timp de nouă zile. La împlinirea celor nouă zile, femeia le lua din cahlă. Bărbatul trebuia să bea sămânța de iepure, iar femeia pe cea a iepuroaicei. După aceea, tânăra soție se scălda într-o apă, în care au fost fierte: hamei, capusnic și floare de romaniță. Apoi, își cumpăra o cordicică (fundă) roșie, de mătase, lungă, cât să se poată încinge cu ea, pe care o ducea și la biserică. Cordicica o dădea pălimariului. El o punea sub cămașa mesei sfinte din altar, unde stătea timp de 12 liturghii. Femeia plătea preotului pentru a fi întotdeauna pomenită în decursul serviciului dumnezeiesc. Lua, apoi, cordica acasă și se încingea cu ea, pe sub cămașă.
În cazul în care nici această metodă nu ducea la vreun rezultat, multe dintre femeile de la țară plecau prin diferite sate să caute „leac”. În final, multe se opreau la vrăjitoare sau la „descântători”. Unele dintre ele erau convinse că poartă un morb lăuntric numit matrici sau matrice, din cauza căruia nu pot naște prunci. Iată, în cele ce urmează, unul dintre cele mai întrebuințate descântece:
Stăi matrici!
Nu hui,
Nu pocni,
Prin oase nu te porni!
Matrici prin sete,
Matrici prin foame,
Matrici prin deochi,
Matrici prin osteneală.
Matrici prin fierbințeală,
Matrici prin spaimă,
Matrici prin neodihnă,
Matrici de 99 de feluri,
Matrici de 99 de soiuri,
Ieși de unde ești:
Din piept,
De sub piept,
Din inimă,
De sub inimă,
Din șele,
Din brațe,
Și din mațe,
Din toate încheieturile
Și din toate ciolanele!
Că tu, de nu mi-i ieși
Cu 99 de coase te-oi cosi,
Din trup și din toate oasele
Te-oi porni,
Cu 99 de seceri te-oi secera,
Din trup și din toate încheieturile
Te-oi lua
Și în Marea Neagră te-oi mâna
Și acolo te-oi așeza,
Acolo-i sta,
Acolo-i bea,
Acolo-i mânca
Și pe X în pace îi lăsa,
X să rămâie curată
Și luminată
Ca Dumnezeu când a făcut-o
Ca maică-sa când a născut-o,
Ca argintul strecurat,
Cum e de la Dumnezeu lăsat,
Ca soarele pe senin,
În vecii vecilor, amin!
Acest descântec, ce provine din comuna Mălini, județul Suceava, se spunea de trei ori, numai luni-dimineața, înainte de răsăritul soarelui, deasupra unei bardăci pline cu vin, rachiu sau borș proaspăt. Femeia care dorea să rămână însărcinată, gusta, pe nemâncate, de trei ori, din această băutură. (Răzvan Mateescu)

Comments

comments