Despre incondeiatul oualor de Pasti

Prima picătură din sângele Mântuitorului, răstignit pe cruce, a sărutat ouăle de Paște dând culoare și dramatism acestui obicei secular. De atunci, au trecut doua milenii și mai bine iar oamenii au păstrat tradiția, așa cum s-au priceput ei mai bine.

Încondeierea cu ceară a ouălor de Paști este o datină străveche, cu rădăcini slave. Tehnica este răspândită și în ziua de azi în România, Ucraina, Polonia, Slovacia, Cehia, Ungaria, Serbia, dar și în anumite regiuni ale Germaniei. Cele mai valoroase ouă încondeiate din țara noastră se fac în Transilvania (Harghita), în Maramureș, în Oltenia (Oboga-Olt), în Bucovina (Vatra Moldoviței, Vatra Dornei, Vicov și Voitinel) și în Moldova (Neamț, Suceava, Vrancea).
Iată, mai jos, câteva „secrete” tehnice ale încondeierii ouălor, culese de noi de la marii meșteri populari din toată țara. Prin aceasta metodă se obține o redare inversată a desenului, adică o imagine negativă deoarece oul va fi vopsit în negru, roșu sau alte culori, iar ornamentele, care sunt acoperite cu ceară, vor rămâne albe.

Cum procedăm?

Mai întâi selectăm ouăle. Ele trebuie să aibă coaja albă și netedă. Le fierbem într-o oală cu apă și cu sare, apoi le lăsăm să se usuce și să se răcească până la temperatura camerei. Mai avem nevoie de următoarele: o crenguță de lemn sau un creion, în care înfigem un ac cu gămălie, o lingură din metal, pe care o vom îndoi puțin și o vom pune deasupra unei lumânări aprinse, unde vom topi ceara de albine. Pe vremuri, strămoșii noștri mai foloseau și penele de la păsări pentru a desena cu ceară pe ou. Acum, meșerii populari utilizează gămălia acului, pe care o introduc în ceara topită și apoi, fac desene inspirate din natură sau geometrie. După aceasta, urmează vopsirea oului deja desenat (în roșu, albastru-închis, negru sau corai). Îndepărtăm ceara prin încălzire și ștergem ușor oul, cu o bucățică de hârtie sau cârpă moale. Uneori, în cazul în care a fost folosită ceara colorată, ea poate fi păstrată, desenele obținute fiind în relief și de mare efect. Operațiunea este, într-adevăr, migăloasă, cere îndemânare și foarte multă atenție. Artiștii populari, unii dintre ei neștiuți de nimeni, ascunși sate rupte de civilizație, reușesc să facă adevărate opere de artă, comori de suflet ale poporului român. Din păcate, puțini sunt aceia care încearcă să păstreze vie tradiția adevărată și să o readucă la locul ei meritat.

Răzvan Mateescu

Comments

comments