Minunea de la Niculiţel

Primele moaşte de sfinţi români au fost găsite în Dobrogea

de Dana Fodor Mateescu

Pe data de 4 iunie, Biserica Ortodoxă Română îi prăznuieşte pe Sfinţi Mucenici Zoticos, Attalos, Kamasis şi Philippos, o sărbătoare importantă din calendarul creştin legată de aflarea primelor moaşte de sfinţi pe teritoriul ţării noastre. La trei decenii de când au ieşit la lumina zilei, trupurile grecilor martirizaţi au fost mângâiate de o lumină venită de Sus. Doi călugări aflaţi la priveghere au surprins fenomenul pe peliculă foto.

În primăvara anului 1971, după un sezon ploios, pe o străduţă din Nord-Vestul comunei Niculiţel apele revărsate au scos la lumina zilei o bucată de piatră boltită. Descoperirea a stârnit imediat imaginaţia căutătorilor de comori, care au pornit în grabă să o spargă cu târnăcopul. Nu mică le-a fost însă uimirea observând că în interior erau doar nişte oseminte. Despre această descoperire din micul sat dobrogean şi-au spus părerea şi arheologii, care au fost chemaţi imediat la faţa locului. După cercetări ei au stabilit vechimea criptei şi au descifrat inscripţiile din limba greacă scrijelite în interior. Era vorba de trupurile a patru martiri greci: Zoticos, Attalos, Kamasis şi Philippos, morţi pentru credinţa lor în Hristos. Doi ani mai târziu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a hotărât ca moaştele să fie puse în patru racle la Mânăstirea Cocoş aflată în vecinătate. Tradiţia scoaterii moaştelor martirilor de la Niculiţel pe data de 4 iunie este păstrată de atunci în fiecare an, devenind una dintre marile sărbători ale Dobrogei. Se crede că rugăciunea la moaştele Sfintilor de la Niculiţel poate aduce ploaia pe vreme secetoasă sau îi poate feri pe locuitori de inundaţii. La exact 30 de ani de la descoperire, în zilele de 3-4 iunie 2001, a avut loc o procesiune în care moaştele au fost purtate de un sobor de preoţi şi arhierei, în frunte cu IPS Teodosie al Tomisului, la Isaccea, fosta cetate a Noviodunumului, acolo unde aceştia fuseseră martirizaţi.

Lumnina de la miezul nopţii

Timp de o noapte şi o zi, Sf. Moaşte au stat în Martiriconul unde au fost descoperite. S-a făcut priveghere, citindu-se din Psaltire, pentru aceasta rânduindu-se doi fraţi, Adrian şi Gavriil de la Mănăstirea Dervent. După miezul nopţii, călugării s-au gândit să imortalizeze aceste clipe unice cu ajutorul unui aparat fotografic. Unul dintre ei a fost surprins citind din Psaltire. La transpunerea pe hârtia foto, însă, pe lângă personajul din imagine, a apărut un fascicol de lumină venind de sus, până la intrarea în Martiricon, unde raza parcă se frânge şi poposeşte la Sf. Moaşte. Monahii l-au consultat pe părintele Arhimandrit Petroniu Tănase de la Schitul Prodromu, Muntele Athos, în privinţa acestei întâmplări. Stareţul le-a spus că, fără îndoială, această Lumină Dumnezeiască este Lumina Sfinţeniei Sfântului Duh, de care s-au învrednicit Sf. Mucenici prin jertfa lor, nevăzută de ochii omeneşti, dar care s-a lăsat să fie prinsă de aparatul fotografic, ca o binecuvântare cerească peste cei ce făceau cu evalvie şi cinste prăznuirea Sfinţilor Mucenici. Lucrul minunat este că această Lumină, invizibilă de obicei pentru noi, oamenii păcătoşi, s-a făcut văzută şi surprinsă de aparatul foto pentru a ne întări şi mai mult în credinţă faţă de Sf. Mucenici şi toţi sfinţii. Călugărul din fotografie l-a întrebat pe părintele Petroniu ce legătură ar putea avea această Lumină cu el. Părintele i-a răspuns: „Lumina nu a apărut pentru că ai fi fost frăţia ta acolo, ci ea era şi mai înainte şi este şi acum şi a fost prinsă de aparatul fotografic în chip minunat, ca o binecuvântare Dumnezeiască pentru evlavia şi cinstirea Sf. Mucenici ce se făceau atunci. Lumina care a apărut este Lumină Cerească în cinstea Sf. Mucenici, când s-au reîntors la vechiul lor sălaş.”

Comments

comments