Secretele afacerii cu obiecte de artizanat


Vizualizari: 278

Traditia la romani este ca, spre sfârșitul toamnei, fiecare să se pregătească cum știe mai bine pentru sârbătorile de iarnă si întâmpinarea Noului An.

Acum, în 2018, înainte de mult asteptatul Crăciun, sarbatorirea Centenarului Marii Uniri este, pentru foarte multi comercianti de produse autentice din tara Mioritei, un real motiv de bucurie. Se anunta vanzari record la suveniruri, obiecte artizanale populare, dar in special la produsele alimentare cu specific romanesc: brânză, cârnați afumați, șuncă, vin, țuică, miere și dulcețuri.

Inainte de a onora marea sărbătoare cum se cuvine, de a dărui prietenilor aflati peste hotare o fărâmă din traditia milenară, cumpărătorii caută online, pe Google, prin piete si târguri ocazionale tot ce reprezinta sau ar trebui sa reprezinte cat mai bine patria și poporul român.

Din păcate, nu toți fac diferența între un kitsch asiatic și ceva rupt din sufletul mesteșugarului autohton, un lucru muncit cu trudă, zămislit pe roata olarului sau ivit din războiul traditional de țesut. Aceștia pot fi păcăliți cu ușurință de „magazine” care nu au nicio firmă legală în spate, care nu plătesc taxe și impozite la stat, dar vând nestingherite, pe rețelele de socializare, obiecte luate din angroul Europa.

De câțiva ani de zile, de când am plecat din presă și am pătruns în lumea magazinelor online, am putut să ne creionăm o impresie cu privire la ce fel de obiecte preferă clientul, dar mai ales care este atitudinea cumpărătorilor în acest demers. Nu vă putem spune ce se vinde cel mai des în magazinul nostru, dar va putem spune … cum se vinde.

Iata mai jos o parte mica din situatiile cu care ne confruntam zi de zi.

Nu lasati mai ieftin?

 Din punct de vedere al comerciantului, clientii se impart în doua categorii: cei buni platinici, educati, care apreciaza efortul depus de mesterii populari, iubesc sincer traditia si obiceiurile, cumpara cu placere si detasare, iar la primirea coletului trimit mesaje de multumire. Din fericire, magazinul Artizanescu a avut parte de foarte mulți clienți de acest gen; cu ei am rămas și prieteni.

A doua categorie este cea a clientilor care se tocmesc ca la piață și trag de preturi ca de ciorapi, indiferent dacă obiectul pe care-l solicită este la cel mai scăzut preț de pe internet. Dacă o ceșcuță de țuică costă cinci lei, ei vor s-o cumpere cu doi sau chiar un leu. Nu vrei să scazi din preț? Ești catalogat drept speculant. „Lasă că vă știm, noi! Luați pe degeaba marfa de la țărani și o vindeți de zece ori mai scumpă!”

Da. Într-un fel e adevărat. Cumpărăm marfa de la meșterii populari, dar noi le oferim exact cât cer. Și o luăm pe toată!

Personal, mie mi-e silă de negociere ca de un om rău și prost. Mi se pare că negocierea este o jignire față de omul acela care lucrează lutul cu mâinile și îl pictează după sufletul lui. Ca să nu mai vorbesc de o cămasă populară cusută manual. Câtă muncă încape în ea? Câtă bucurie și cât talent? Numai cine a făcut astfel de minuni știe cât e de greu.

Nu e zi să nu primim telefoane sau mesaje pe e-mail, în care ni se cer oferte pentru sume ridicole sau pentru cantitati mici de produse. Negocierea la romani este lege. Ești fraier, dacă nu tragi de preț! Unii dintre ei negociază orice: aerul, viața, soarta, iubirea, casa, trei farfuriuțe de opt lei, o cănuță și-o lingură sculptată. Tot!

Dacă magazinul functionează online si nu se întâlneste „face to face” cu cel caruia ii ofera serviciile sau produsele, clientul amator de chilipiruri are impresia ca este mai putin penibil si ca se poate ascunde in spatele unui e-mail sau telefon.

Clientul nostru = stăpânul nostru?

Din pacate, la noi, comertul pe internet se afla intr-un stadiu incipient, copilăreste încă. Mulți dintre clienți nu au formate deprinderile si, unii dintre ei, nici educatia pentru astfel de actiuni..prea grele pentru ei. Atunci când sunt apelati, pentru confirmarea comenzii, nici nu răspund la „Buna ziua”. Cel mult auzi ceva de genul: hmmm, aaam, haaaa, bbbbaa, ceee?

Altii se arată foarte deranjati, atunci când vrei să stabilești telefonic detaliile livrării, de parcă tu ar trebui să stii exact unde se află, cine sunt ei, cine au fost neamurile lor, și ce fac la momentul apelului telefonic.  O doamnă (medic) din Bucuresti, mai avea putin si ne lua înjurături (prin telefon) pentru ca a fost sunata în timp ce … consulta un pacient. Ne-a amenințat că ne reclamă la protecția…consumatorului.

Cineva din Pitesti ne-a luat la rost și ne-a amenințat cu Poliția, pentru că am sunat-o pe fiica ei, care era minoră si se afla…la liceu, la ore! Culmea nebuniei: comanda o făcuseră împreună, mamă și fiică, deoarece fata avea nevoie de niște suveniruri pentru că… pleca în străinătate.

O altă clientă a comandat o giubea, însă nu a vrut să plătească și transportul. I s-a părut prea mult să dea 23 de lei plus pretul de 500 al hainei. Dar nu a obligat-o nimeni să facă o comandă!

O învățătoare din Galati a comandat o ie superbă, pe care dorea s-o imbrace la sarbatorile de iarnă și să-i înnebunească pe toți. După  1 ianuarie, după ce-a purtat-o bine de tot, ne-a sunat supărată și ne-a spus că vrea s-o returneze, deoarece… nu-i mai place. Conform legii, a trebuit să-i dăm banii înapoi. Ia n-am mai vândut-o niciodată, dar în următoarele săptămâni, cei care au văzut-o la Revelion pe …doamnă cu ia, au făcut mai multe comenzi la noi și au cerut, ce credeți? Ii populare.

Anul acesta, am avut o serie de cereri din partea unor televiziuni, care ne-au solicitat „cu împrumut” obiecte traditionale, pe care ar fi vrut să le folosească la filmări: ii, veste, ouă încondeiate sau măști populare. Adică să le dăm „moca” ii, să le îmbrace, apoi să le repunem în vânzare. Niciodată!

Un alt trust de presă, de top, mai îngăduitor, s-a oferit sa ne facă reclamă contra unui număr de 300 de traiste populare, pe care să le dăm gratuit. Am refuzat. Nu vrem reclamă!

La fel am primit solicitări și de la multinationale aflate la mii de km. distanță, in strainatate, care vor să sărbătorească Marea Unire, cum se cuvine. Ne-au cerut sute de pachete, cu cel putin trei-patru obiecte traditionale, la preturi ridicole, umilitoare, mai ieftine decât le-am cumpărat noi de la meșteri! „Bugetul nostru este limitat. Nu vreți să participați la Celebrarea Marii Uniri cu obiectele pe care le vindeți?!” Li se parea prea scumpa o cescuta de cinci lei, lucrată manual, arsa in cuptor, smălțuită si pictata manual. Oare câtă sinceritate și respect pentru cinstirea evenimentului istoric de la 1 Decembrie pot avea cei care vor să ia marfa meșterilor populari, pe nimic?

Există încă meșteri nonagenari, oameni care muncesc de o viață în domeniul artei populare si păstrării traditiilor românesti, oameni simpli, cu resurse materiale modeste, care fac eforturi uriașe pentru a transmite mai departe simbolurile traditionale din acest colt încercat de lume. Sunt printre puținii care fac imaginea României frumoasă, în mod real, cu trudă, făurind ceva cu mâinile lor.

Dana și Răzvan Mateescu

 

 

Comments

comments

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasa un raspuns