Tradiții de Bobotează

Ca în fiecare an, pe 6 ianuarie, de Bobotează, Dealul Patriarhiei se umple de credincioșii dornici să asiste la slujba oficiată de PF Daniel și să ia agheasmă.

Botezul Domnului-Boboteaza, „Sărbătoarea luminilor”, Epifania (arătarea Domnului), Sf. Ioan, sunt câteva nume consacrate marii sărbători creştine din 6 ianuarie. Slujba din ziua de Bobotează are menirea să purifice apele şi sufletele credincioşilor.

La ţară se stropesc cu apă sfinţită pomii, animalele şi grădinile, pentru ca să dea rod bogat în lunile ce vor veni.

Se spune că cine se aruncă în apă de Bobotează va fi sănătos tot anul. După datină, femeile nu au voie să spele rufe timp de trei zile de la Bobotează. Zilele acestea se fac şi se „prind” cel mai bine farmecele şi decântecele. Fetele mari îşi pun busuioc sub pernă, ca să-şi viseze ursitul, iar mâncărurile specifice acestei sărbători sunt grâul fiert şi piftia.

Busuioc-busuiocel e bun pentru sufleţel

A devenit un obicei, ca de Sf. Ion „vânzătorii” de busuioc să scoată un ban, rugându-se de oameni să le cumpere marfa. O legătură costă între 1 şi 2 lei. Unii chiar au început să vorbească în versuri, doar-doar vor reuşi să vândă măcar un fir: „Busuioc-busuiocel e bun pentru sufleţel, pentru boli şi suferinţă la creştinii cu credinţă.” Dl. Ionel Mitroi are 78 de ani și e bolnav de diabet. A venit să asculte Sfânta Liturghie, sprijinit de o vecină, pentru că nu mai poate păși singur. De la cinci dimineaţa stă la coadă, în speranţa că-şi va putea umple cu apă sfinţită cele patru sticle din plastic, pe care abia le târăşte după el. „Cred că o să mă ajute la bolile mele, zice bătrânelul dârdâind. Sunt amărât, ca vai de capu’ meu, da’ am credinţă în suflet şi asta mă întăreşte. Apa sfinţită o păstrez. Nu se strică niciodată. Beau în fiecare dimineaţă și postesc.”

Baba Țica vine să ia agheasmă din 1940

Pe la amiază, clopotele încep să bată dulce, chemând oamenii din tot Bucureştiul la Catedrala Patriarhală. Credincioşii se înghesuie să-și umple sticlele cu apă sfinţită şi se închină, sperând la sănătate și bunăstare. O bătrânică ştirbă, uscată şi puţină la trup, a venit singură, tocmai din Dămăroaia, ca să asiste şi ea la slujbă. Sprijinită într-un baston noduros, baba Țica nu mai simte frigul: „Dimineaţă a fost frig, maică, mi-a amorţit mâinili şi picioarili, de nici nu le mai simţeam. Da’ nu-i nimic! Îmi trece! Io viu dă mică acilea, m-am obişnuit. Am văzut mulți patriarhi în carne şi oase. Aveam 3 ani, mă aducea în cârcă alde tăticu’, Dumnezeu să-l ierte, că s-a părăpădit dă tinerel. Să tot fie fro 72 de ani d-atunci, era prin ’940, sărăcie, necazuri, război. Da’ a trecut…Acu’, moartă-coaptă, la fiecare sărbătoare, io-s prezentă. Nu discut! Dinţi nu mai am, da’ în rest…îs sănătoasă tun, Doamne-ajută!”

Răzvan Mateescu

Comments

comments